Mintea si cerul

cs Imaginati-va cerul – o intindere infinita, impresionanta, fara limite, fara oprelisti si bariere,  unde te poti deplasa cat doresti, liber, neingradit. Esti cuprins de un sentiment  aparte de  maretie si entuziasm.

Acum vizualizeaza soarele care incalzeste aceast spatiu. O lumina placuta, raze calde si  prietenoase se raspandesc de jur imprejur. Albastru puternic si tandru.Totul emana o stare  de bine si incredere.

Incet, pe acest cer senin, isi face prezenta un nor straveziu, usor, care pluteste lenes pe larga  intindere. O umbra binemeritata acopera dogoarea cu aripa sa. Pasari si tot felul de gize  minuscule se joaca voios in aceasta splendoare.

Totul este perfect in aceasta lume.

Acum priveste si asculta mai bine. In departare, o adunatura de nori ce parca vin de pe alte taramuri se apropie amenintator. Vantul care pana acum se unduia pe larga intindere se sperie si el. Devine agitat, prevestind parca ceea ce va urma. Soarele devine si el neputincios in fata norilor care se aduna tot mai infricosator. Freamatul si zgomotul creste, se aud tunete din ce in ce mai intense, fulgerele dezlantuite cuceresc natura infricosata. Totul este inspaimantator, parca forte tenebroase duc o batalie pe viata si pe moarte.

Vedeti, natura este cand linistita si calma, calda si luminoasa, cand furtunoasa, rece si neiertatoare.

Acum imaginati-va ca mintea noastra este corespondentul cerului iar activitatea mentala seamana cumva cu vremea.

Soarele, lumina, caldura reprezinta ganduri pozitive si pasnice, iubire, atasament, compasiune, iertare. Norii negri, vijelia, fulgerele, furtuna pot fi analoge urii, razvratirii, lacomiei, impietririi inimii, gandurilor pesimiste, atitudinii fataliste, epuizarii si inca putem continua enumerarile.

Vedeti: mintea poate fi asemuita cerului schimbator.

Insa acum intervine lucrul sublim: cerul nu se agata de anumite circumstante meteo, nu intervine in pastarea fenomenelor placute si nici nu incearca sa opreasca furtunile. Cerul doar exista.

Asemenea lui, mintea poate percepe anumite circumstante placute sau nu, le poate observa, insa este bine sa nu se ataseaze de ele, sa nu le judece. Doar sa priveasca.

Daca experimentam acest lucru vom ajunge sa folosim mintea doar ca un instrument de observatie si cunoastere si astfel aceasta nu va putea sa se intoarca impotriva noastra.

Sa nu ne impotrivim gandurilor, sa le lasam sa vina si sa plece, sa incercam sa fim pur si simplu doar noi insine. Renunta la tot ce este exterior, indreapta-ti privirea spre interiorul tau si fi asemenea cerului, cu soare, nori si cateodata furtuna.

Leave a Reply