A fi dispus pentru schimbare

change Mi-am dat seama ca singur stau in propria mea cale, singur imi opresc drumul.
Zi de zi fac aceleasi lucruri si imi inchipui ca voi avea un altfel de viitor. Ce iluzie!
Chiar daca astazi fac ceva, iar maine alt lucru, in esenta nu schimb nimic, fac lucruri care se   repeta zilnic, luna de luna, an de an. Si ghiciti ce se va intampla! Viata mea care urmeaza,   viitorul, totul va fi previzibil, nu va diferi cu nimic de starea pe care am trait-o ieri si pe care   o traiesc in prezent. Nu va fi un viitor, imi pare rau sa o spun, ci un trecut repetitiv.
Sinele meu vechi este prezent oriunde, chiar si in viitor. Vechea mea personalitate va   apartine viitorului.
Pretind ca voi fi altcineva, ca voi trai o altfel de viata, insa cu sinele meu cel vechi. Cred ca   voi apartine viitorului cu vechea mea haina. Nu ma reinventez, insa ma consider schimbat.   Noul sine al personalitatii mele nu este decat in imaginatia mea. Cred ca ma manifest eu insumi, ca imi exprim identitatea, insa sunt victima propriilor perceptii exterioare.
Incerc sa ma vad altfel, innoit, insa gandurile din trecut ma invadeaza ca un torent urias. Imi creez scenarii ingrozitoare; declar ca sunt curajos, insa imi este frica; incerc sa fiu permanent deasupra liniei de plutire, insa mereu bratele mele obosesc.
Atribui semnificatie unei actiuni, insa rezultatul nu este de fiecare data asa cum l-am anticipat.
Ma simt prizonierul propriului corp, sunt un captiv al mediului si timpului, conditionat al unei stari de a fi subconstiente si observ neputincios cum execut automat niste programe mentale pe care le-am absorbit fara sa imi dau seama si care nu ma reprezinta.
Gandesc zi de zi la fel, realizez aceleasi actiuni si traiesc permanent aceleasi emotii.
Dar va spun un secret: cred cu tarie ca viata mea se va schimba. Ma mint singur:(
Cu aceeasi activitate cerebrala, cu aceleasi legaturi sinaptice intepenite in atat de multi ani, eu ma vad progresand. Imi dau seama ca identitatea mea , personalitatea mea, sunt viciate de confortabilitate, lipsa de efort si automatisme. Mentin acest proces fara intrerupere, tin cu dintii de el, zi de zi. Prin urmare, ce se va intampla cu siguranță? Ziua de iei devine ziua de maine, astfel incat de fapt – trecutul meu devine viitorul meu.
Parca nu ma prea incanta ideea. Cunosc deja trecutul si imi doresc ceva nou de acum inainte.
Noi selectam un viitor potential diferit si speram ca vom ajunge la el, facand aceleasi actiun i. Poate ca din punct de vedere emotional este placut, traim cu speranta unui viitor asa cum il imaginam, insa deziluzia pluteste deasupra noastra. Facem mereu aceleasi lucruri sperand sa obtinem rezultate diferite. Câtă nebunie!
Asadar, cei mai multi dintre noi gandim in trecut, folosim aceleasi procese mentale dobandite inca din copilarie, traim exact aceeasi viata in fiecare zi, facem aceleasi lucruri repetitiv, vedem aceeiasi oameni, cream aceleasi experiente, astfel incat ajungem prizonierii propriei noastre lumi, propriului nostru mediu.
Am scris aceste lucruri nu ca urmare a unui sentiment de tristete sau dezamagire, asa cum ar putea sa se inteleaga, ci vreau sa ma refer in continuare la cat de grea este adevarata schimbare.
Schimbarea, evolutia, sunt cuvinte la moda acum. Multi le rostim, insa cred ca de multe ori nu constientizam ce inseamna acest lucru; vrem schimbare insa in acelasi timp nu suntem dispusi sa renuntam la comoditate, vrem un altfel de viitor, insa ne pastram starea de suficiență si de familiaritate.
Din punctul meu de vedere, adevarata schimbarea este un lucru foarte anevoios si dureros.
Implica deturnarea circuitelor de gandire, dupa ce ani de zile le-am exersat inconstient, include demontarea vechilor atitudini, credinte si perceptii intiparite in mod repetat in structurile noastre neunorale.
Sinele tau vechi dispare, vechea ta personalitate moare. Te afunzi in necunoscut, renunti la ceea ce este obisnuit, cunoscut si familiar.
Te vei afunda intr-un vid confuz, nu stii ce te asteapta, nu poti previziona viitorul, totul devine disconfort si neliniste.
Dar poate ca acesta este momentul cheie. Esti asemenea pasarii Phoenix care se arunca singura in foc si arde pana ce se transforma in cenusa. Vechiul sine trebuie sa moara pentru ca noul ,, tu” sa renasca. Bineinteles ca produce disconfort.
Intrebarea care se pune acum: cât de dispusi suntem sa facem cu adevarat aceste schimbari?

Leave a Reply