Archive for the ‘OPINII’ Category

Despre ceea ce iubesc

 

ana

Bună ziua, numele meu este Ana Armanu, am 24 de ani și știu să mă joc. Aceasta nu este o întâmplare , este un dar de care am ales să mă bucur. Este realitatea care completează orientarea mea profesională – sunt psiholog și psihoterapeut specializat în lucrul cu copiii.

Întrebările au venit firesc : de ce ai ales Facultatea de Psihologie? Ce te face să crezi că vei fi un bun psiholog? De ce ai ales să lucrezi cu copii?

Și atunci, și acum, cred că răspunsurile se îndreaptă la fel de firesc , către cei care sunt într-adevăr pregătiți pentru a primi.

În psihologie, întrebarea ”de ce ?” are un statut aparte, prin faptul că i se recunoaște impactul.

”De ce?”- ul blochează, cere răspunsuri corecte, clare și definitive. Care nu există în realitate.

Îmi place profesia mea pentru că îmi permite să întreb, cu ochii mari (eu însămi copil): Ție ce-ți place cel mai mult pe lumea asta? Și chiar să primesc un răspuns. Pentru că îmi garantează accesul la copilărie, prin căi nenumărate.

Există o imagine a copilăriei pe care nu o împărtășesc. Lucrând cu ei, am aflat că lumea copiilor, așa cum o descrie în mod idealist adultul, este o iluzie. Imaginea copilului inocent, lipsit de orice grijă sau responsabilitate, înconjurat de bunăvoință, prietenie și iubire, este doar o față a întregului.

Știu să mă joc. Eu știu să cobor la nivelul copilului și să-i fiu partener de drum pentru o vreme. Împreună ne lovim de furie, frustrare, nedreptate, teamă, abandon, sentiment de inadecvare, de cuvinte care nu au sens, de priviri și gesturi greu de integrat.

Te-ai întrebat vreodată cum poți învăța un copil să fie empatic? Te-ai gândit să pui emoțiile în cuvinte?

Am ales să lucrez cu copiii pentru că nu mai știu cine pe cine învață, pentru că atunci când ești mic (iar jocul susține această stare), oamenii mari sunt îngăduitori atunci când greșești. Am învățat că și copiii sunt îngăduitori atunci când oamenii mari greșesc, cu condiția ca diferența de statut să nu devină zid.

Pentru că nu mi-e frică de contactul cu emoția pură.

A lucra cu copiii este înainte de toate, o alegere asumată.O mare responsabilitate.

Profesia mea îmi amintește de mine copil. A fost o vreme în care căutam un adult care să îmi devină model. Mi-am dorit și am întâlnit oameni mari, oameni dragi, care m-au lăsat să îi cunosc. Îmi amintesc de ei cu recunoștință și știu că astăzi e rândul meu să inspir alți copii.

Cred că o profesie se justifică prin însuși faptul că ești parte din procesul creației. Cel mai bine pe lumea asta știu să mă joc cu copiii: uneori foarte serios, sau copilărește, uneori vindecător.

Am ales să lucrez cu copiii pentru că pot.

Te-ai gândit vreodată dacă ceea ce lucrezi te pune în valoare?

         Cu drag, Ana

Sunt o adeptă a automotivării

crina 3Nu cred că am așteptat vreodată să fiu motivată de lucruri extrinseci. Acestea din urmă au fost ca un fel de bonus. Și nici nu cred că am să pot lucra vreodată la ceva fără să am propria mea motivare, dincolo de ce ar fi putut face alții pentru mine pentru a mă motiva.

Și oricum, prin prisma activității pe care o desfășor acum nici nu am altă soluție.

Și automotivarea pornește, din punctul meu de vedere, de la niște dorințe. Dorințe pe care cu toții le avem, dar nu toți ne stabilim să le și îndeplinim.

Știți filmul The Bucket List? Ei bine, vă provoc la un exercițiu: Luați 2 foi A4, un pix, așezați-vă comod într-un fotoliu sau pe canapea și începeți să vă scrieți toate dorințele. De la cele mai mici, cum ar fi „să mănânc o prăjitură la X cofetărie” până la cele mai mari, mai îndepărtate, cum ar fi de exemplu „să vizitez Tokyo”.

Nu ar trebui să vă opr

Ce segmente ale vieții tale ar trebui să atingi când te gândești la dorințe, asta așa, pentru a vă da un pic de inspirație:iți din scris până nu terminați cele două foi A4. Nu trișați scriind mai mare. Pe o pagină ar trebui să îți încapă minimum 30 de dorințe. Dacă simțiţi că mai puteți mai luaţi o foaie.

  • Familie
  • Sănătate
  • Prieteni/relații umane
  • Carieră
  • Timp liber
  • Dezvoltare personală
  • Bani

Dorinţele ar trebui să fie cât mai specifice pentru a putea fi şi realizabile ulterior.

Acum că știți ce vă doriți, ar trebui să încercați să transformați dorințele în obiective SMART, în pași care să ducă la îndeplinirea dorinței. (S – s

pecifice, M – măsurabil, A – de atins, R – realist, T – delimitat în timp).

Un exemplu de dorință transformată în obiective SMART ar putea fi asta:

Dorință: „îmi doresc să mănânc înghețată în Paris”

Obiective (pași):
1. Voi analiza toate locurile posibile din Paris unde se mănâncă înghețată bună și voi alege unul până la data de…
2. Voi analiza posibilitățile de transport și cazare pentru Paris în până la data de….
3. Voi economisi în fiecare lună X sumă de bani ș în X luni voi avea banii necesari
4. Voi merge la Paris în perioada …

Vă provoc să vă scrieți pe hârtie cât mai multe dorințe posibile. Cu siguranță le aveți. Eu acum un an am reușit să scriu 132 dintre care 78 îndeplinite, iar celelalte sunt în curs de rezolvare.

Vă urez automotivare din plin!

Crina Penteleychuk
Trainer și Fondator Crilia