Raport si comunicare

lc1Saptamana trecuta m-am aflat intamplator in biroul unei companii si am sesizat mai multe erori de comunicare ale personalului cu potentialii clienti, iar despre acest lucru va propun sa discutam in continuare.

Cei de la firma cu pricina prezentau serviciile, oferta si modalitatea cum puteau sa isi ajute clientii, insa acestia din urma pare-se ca nu intelesesera nimic, doreau total altceva, nu vroiau sa faca sub nicio forma ceea ce li se propunea, erau niste ,, neascultatori’.

La un moment dat discutia ajunsese la cote ridicate de nepotrivire, la nervi si nemultumire de fiecare parte.

Si credeti ca a castigat cineva din aceste neconcordante? Bineinteles a nu.

Am stat si am reflectat sa vad totusi ce s-a intamplat, unde s-a gresit? De asemenea, am cautat sa inteleg care este secretul concordantei intre doua parti, ce leaga pentru a se ajunge la o intelegere reciproc favorabila, cum se poate realiza un raport acceptat de ambele parti.

Daca nu reusesti sa comunici cu cineva este ispititor sa te gandesti ca ai de a face cu o persoana de rea credinta, ingnoranta , care nu poate intelege cum ,, stau lucrurile”, o persoana care trebuie evitata, care iti produce doar rau.

Astfel cineva vine la tine ( la birou ) cu intentia de a crea un raport , de a-ti deveni client, insa din cauza unor neintelegeri de comunicare se ajunge intr-un final la o situatie antagonica, tensionata, care duce la amintiri neplacute si pierderi.

Deci problema se pune in a stabili un raport, iar bariera cea mai mare pe care o observ este in a considera ca cealalalta parte vede aidoma tie, simte la fel ca tine, percepe aceleasi senzatii, lumea lui se potriveste perfect peste a ta. Total eronat.

Daca ne gandim mai bine, vedem ca cealalalta persoana gandeste altfel, are experiente diferite de ale noastre, un mediu de viata altul decat cel al nostru, o alta cultura, religie, etc.

Solutia la neplacerile prezentate anterior ar fi flexibilitatea pe care trebuie sa o abordam atunci cand comunicam cu cineva, sa ne gandim mai mult la el, sa il oglindim mult mai bine, sa fim constienti ca el poate avea o ,, harta mentala” total diferita de cea a noastra.

Am citit undeva un mare adevar: ,, Rostul comunicarii tale este raspunsul pe care il obtii ” ( Anthony Robbins ).

Daca incerci sa convingi pe cineva sa faca un anumit lucru si face altceva, atunci eroarea de comunicare este a ta. Nu il blama pe celalalt, ci mai degraba vezi unde ai gresit in procesul comunicarii. E mai bine sa iti schimbi cuvintele si manifestarile comportamentale pana cand acestea se potrivesc cu felul lui de a vedea lumea.

Imbunatatind perceptia pentru celalalt, vei ajunge in scurt timp sa creezi o relatie,un business mai bun si de ce nu sa crezi fericire atat pentru tine cat si pentru clientul tau.

Atat cat te duce capul

limita_e_cerulLiderii si in general conducatorii ridica nivelul, stacheta, intr-o organizatie, fie ea o societate comerciala, o fundatie, un grup profesional, religios, etc.

Niciodata o organizatie nu poate creste peste nivelul tau de conducere.

Cu cat mai bine conduci, cu atat mai mult succes veti avea tu si ceilalti care te urmeaza.

Problema esentiala pentru un lider este cat de inalt este nivelul la care se afla, unde se afla stacheta lui, limita lui superioara. De aceste trei caracteristici, de acest prag superior depind eficienta si rezultatele lui si ale grupului.

In general trebuie sa fii constient ca tu esti principalul obstacol in calea dezvoltarii tale si a organizatiei pe care o conduci.

De aceea se impune ca tu, simpla persoana sau lider de organizatie sa intreprinzi cele mai ferme eforturi pentru ca sa te inalti, sa-ti cresti limita superioara, sa avansezi asemeni unui copac care creste zi de zi. Si toate aceste se rezuma la invatare continua, la dezvoltarea constanta a talentului si abilitatilor tale.

Asa cum spune un foarte bun antrenor de viata – dl. Mircea Chira, ,,ridica-te cat mai sus sau mai bine spus desfinteaza pragul de sus, cerul sa fie limita ta, fii deschis la orice”.

De altfel si intelepciunea populara spune ca vei putea realiza doar ,, atat cat te duce capul”.

Lucreaza deci la acest aspect!

Sindromul Lolita

NABOKOVTocmai am aflat de sindromul Lolita. Deorece am auzit de la o doamna psiholog presupun ca ar trebui sa fie o afectiune de ordin psihologic sau chiar psihiatric.

Dar cine este Lolita?

Este titlul unui celebru roman al scriitorului Vladimir Nabukov, in care descrie iubirea pasionala dintre un barbat adult si o fetita de 12 ani. O poveste greu de ingerat, un roman controversat. Cu toate acestea eu cred ca nu este o istorie singulara, ci ideea acestui roman se perpetueaza destul de repede in societatea moderna, mai ales in cea occidentala.

Pe scurt, un adult se indragosteste patimas de o copila de 12 ani aflata la granita dintre inocenta si femeia fatala. Este ceva bizar – chiar daca barbatul era urmarit de constiinta sa in legatura cu aceasta iubire ilicita, totusi el vrea sa duca la indeplinire iubirea pentru fata- ajunsese sa se casatoreasca cu mama Lolitei pentru a fi mai aproape de copila.

O intreaga nebunie in acest roman.

Dupa cum va spuneam, romanul a lansat un adevarat soc emotional, o stare de revolta, greu de acceptat.

Sindromul Lolita ilustreaza patologicul patruns in viata noastra, mai mult decat putem sa credem ca exista, mai mult decat putem s ail acceptam.

Amanuntul biografic

trenulV-ati gandit vreodata la posibilitatea unui eveniment neasteptat sau la intalnirea cu cineva semnificativ, care sa iti schimbe viata? O intamplare, un gest, o vorba, o persoana, o discutie, menite sa ne schimbe puternic viata, sa ne devieze pe linia cea buna, trenul vietii?

Aceste lucruri sunt numite de catre profesorul Adrian Neculau – ,, amanuntul biografic”, acel ceva ce iti schimba soarta, destinul, liniaritatea vietii.

Emeritul Profesor Universitar Neculau a studiat indeaproape acest concept al influentelor externe si interne menite sa iti schimbi destinul: ,, fiecare dintre noi construieste si traieste o povestire iar aceasta este eul nostru, identitatea noastra. Fiecare dintre noi este o biografie, o poveste”.

Bineinteles ca fiecare dintre noi ne incadram in una din cele doua categorii: oameni care cauta stimuli, care cauta ceva care sa le schimbe viata si oameni care evita orice schimbare, pentru care linistea este confortabila.

Chiar daca ne incadram in cate una din cele doua categorii, pot sa intervina in viata noastra diverse momente neasteptate care sa ne influenteze in asa masura incat sa parasim tot ce am gandit si facut pana in acel moment, sa ne detasam complet de vechiul nostru eu, sa ne convertim la cu totul ceva nou si captivant.

Si eu sunt in cautarea acelui ,, amanunt biografic” care sa imi schimbe in mod pozitiv traiectoria deoarece liniaritatea si linistea confortului sunt obositoare.

Adulterul – ocazia care trebuie implinita

ADULTERAm citit recent un eseu al doamnei Aurora Liiceanu in care trata tema iubirii, in trei lucrari de referinta a literaturii romane: romanul ,, Ion” de Liviu Rebreanu si nuvelele ,,De la noi la Cladova” si ,, Gloria Constantinii” ale lui Gala Galaction.

Toate personajele celor trei opere literare sunt barbati: Ion, popa Tonea si Constantin.Toti sunt tineri, cu emotii de mare intensitate, cu sufletul patimas. Patima lor provine in acelasi caz datorita interdictiei, a obstacolului moral, adica de ,, fructul oprit”.

Toti cei trei au avut fiecare iubirile lor puternice, insa neimplinite; fiecare s-a casatorit cu o femeie, alta decat cea pe care o iubea.

Ion o iubea pe Florica, dar se casatorise din interes cu Anuta, popa Tonea era obsedat de sotia unui prieten desi era casatorit si avea patru copii iar Constantin iubea nebuneste pe sotia fratelui sau.

Intr-un final toti acesti eroi ai nostri au sfarsit rau, adica ucisi.

Ce m-a surprins in acest eseu este faptul ca doamna Aurora Liiceanu sustine ca ,, pare-se ca marea iubire, cea cotropitoare, nu are legatura cu adulterul. Chiar daca Florica lui Ion si Frusina lui Constantin aveau barbatii lor, nu par a fi adulterine.

Adulterul nu este o alternativa care poate fi evitata, e o ocazie care trebuie implinita”.

In lumea de astazi, interdictiile morale par sa piarda teren, lumea nu mai este dispusa sa se supuna normelor sanatoase si virtutii, glasul trupului se aude din ce in ce mai tare, patimile sunt apreciate de majoritate, iubim altfel.

,, Trupul a devenit rege”.

Multiplicarea dragostei

CIRCUITUL FAMILIEIO mama a fost intrebata cum isi imparte dragostea la cei patru copii ai ei.

Ea a raspuns simplu: ,, Nu mi-o impart. Mi-o multiplic”.

Mi-a placut foarte mult acest concept: dragostea poate fi multiplicata, iar acest proces nu este decat o repetare.

Atunci cand iti multiplici dragostea si nu o imparti, vei repeta intreaga cantitate pentru fiecare persoana si lucru pe care il iubesti.

Oare exista o cantitate infinita de dragoste pe care o putem raspandi in jurul nostru?

Bineinteles. Fiecare suntem inzestrati cu o putere mai mare sau mai mica de a iubi; fiecare avem inradacinata in noi o cantitate mai mare sau mai mica de dragoste, iar daca vom aplica acest principiu simplu al multiplicarii, ganditi-va putin ce am putea realiza: pornind de la o cantitate mai mica de dragoste, prin repetare, prin inmultire, prin impartasire ajungem sa radiem in jurul nostru o cantitate enorma de iubire, care incet – incet ar putea tinti catre infinit.

Daca avem cel putin un graunte de iubire in inima noastra, prin repetarea continua si neconditionata il putem face sa se multiplice de nenumarate ori iar aceasta samanta ar putea sa incolteasca prin analogie si in inimilor altor semeni.

Vedeti, de la un simplu bob, la universalitate.

Legea Numerelor Mari

legea numerelor mari Acum 500 de ani, un matematician Gerolamo Cardano a enuntat, desi nu a putut demonstra, ca acuratetea statisticilor empirice creste odata cu numarul de incercari.

 De aici, acest postulat s-a transformat datorita lui Jacob Bernoulii in ,, Legea numerelor mari”.

 Aceasta este destul de cunoscuta in lumea jocurilor de noroc.

 Conform acestei legi, rezultatul mediu obținut se apropie tot mai mult de valoarea așteptată, cu cât experimentul se repetă de mai multe ori, adica cu cat numarul de incercari este mai mare, cu atat rezultatul va fi mai aproape.

Legea este foarte valabila in cazul jocurilor de noroc: cu cat introduci mai multe fise in aparat, cu atat probabilitatea de a castiga este mai mare. Dar aceasta observatie nu este deloc benefica, sub niciun fel nu indemn pe nimeni sa apeleze la jocurile de noroc, deoarece iti pot afecta grav viata.

Insa, Legea numerelor mari este de fapt ceea ce sta la baza oricarui succes: cu cat incerci de mai multe ori, cu atat ai o sansa mai buna sa reusesti.

Totul este sa nu abandonezi, sa incerci de foarte multe ori, de 1000 de ori, iar cu siguranta ca varianta 1001 va functiona.

Asadar, foloseste Legea Numerelor Mari pentru a avea succes.

Feedback vs. Feedforward

f3Eu nu sunt un adept al introducerii neologismelor, mai ales al celor de origine anglo- saxona si care se refera la domeniul business. Multi ajung sa vorbesca cu o multitudine de englezisme incat nu mai stii in ce limba se exprima – un amestec de romana si engleza – care te face mai degraba sa nu intelegi nimic. Insa vorbitorilor in acest limbaj li se pare ca sunt sofisticati.

Cu toate acestea, am intalnit recent un termen englezesc – feedforward – care mi-a trezit atentia.

L-am cautat in dictionarul on line englez roman si nu figureaza. Nici in Dex nu este pomenit si chiar nici Google translate nu il gaseste.

Din aceasta cauza m-am gandit sa discut astazi despre acest termen – feedforward.

Ca sa intelegem mai bine semnificatia acestuia, hai sa ne gandim mai intai ce inseamna un alt cuvant care ne este foarte familiar – feedback. Acest termen se refera la o analiza a ceea ce ai facut in trecut: ai facut bine, ai facut erori, ce ai invatat din experiente, cum te-ai raportat sau altceva asemanator? Este esential sa primim feedback atat din partea noastra cat si a celorlalti, pentru a ne imbunatati invatarea si performanta. Feedbackul trebuie sa acopere atat rezultatele unei actiuni cat si procesul in sine.

Ca sa rezum, in general desfasuram actiuni, intreprindem experimente, dupa care le analizam sa vedem daca au mers asa dupa cum ne-am dorit sau nu, evaluam rezultatele si tragem concluzii de imbunatatire.

Dupa cum este usor de observat, feedbackul se refera doar la trecut, la ceea ce s-a intamplat, reprezinta o radiografie a celor ce deja s-au petrecut. Este foarte bine, insa ce facem totusi cu ceea ce urmeaza sa se intample, ce facem cu ceea ce dorim sa realizam, cu planurile noastre de viitor?

Dupa parerea mea, este importanta si analiza a ceea ce a fost, insa mie imi place sa ma centrez mai mult pe ceea ce va urma, pe multitudinile de oportunitati care ar putea sa apara, intr-un cuvant pe viitor.

Daca cuvantul ,, feedback” are un sens static si limitativ, nu pot decat sa ma bucur de descoperirea noului termen despre care discutam aici, acela de ,, feedforward”, care promite un sens dinamic, expansiv. Daca ne gandim putin, feedforward este un cuvant compus iar forward inseamna inainte, din fata, avansat, indraznet, progresist.

Din aceasta cauza mi se pare foarte interesant ,, feedforward” deoarece te face sa te gandesti la viitor, reprezinta o analiza a ceea ce urmeaza, planificare.

Poti oferi si solicita ,, feedforward”, aceasta insemnand ca discuti despre sugesti si propuneri care ar putea duce la o diferenta pozitiva si semnificativa in ceea ce faci. Te face sa gandesti despre viitor, sa visezi si sa stabilesti strategii, sa fii pozitiv si creativ.

Insa cea mai mare valoare a termenului ,, feedforward” este aceea ca nu te limiteaza. Daca feedbackul te face sa te gandesti la trecut, la ceva deja consumat, feedforwardul iti permite sa te eliberezi de restrictii, sa gandesti fara limite, la scara mare, teama dispare din toate punctele de vedere iar sentimentul de incredere si pozitivism se instaleaza cu precadere. Te vei gandi ca traiesti doar pentru viitor iar lucrul acesta iti va genera energie si determinare. Cu aceasta abordare, orice moment poate deveni extrem de valoros, apare viziunea catre care tinzi.

La final, as vrea sa va ganditi la urmatorul aspect: atunci cand primiti feedback, in general apar sentimente negative. Dar ce se intampla atunci cand primiti sau oferiti feedforward? Va veti simti cu siguranta optimisti si puternici, dornici de noi aventuri ale vietii.

Un feedback de calitate va ajuta sa va imbunatatiti performantele in toate domeniile vietii, iar un feedforward clar va ajuta sa va proiectati viitorul asa cum il doriti.

O încercare timidă de eseu despre iubire…- de Dragos Rotaru

femeiaMi-am amintit recent de un dialog, dintr-un roman camilpetrescian, purtat între un intelectual aristocrat şi o femeie, căreia i se destăinuia. Am rămas în memorie cu amintirea acestui pasaj din conţinutul respectivei opere literare şi, în timp, a constituit, după împrejurări, obiectul analizei mele intelectuale… E o lectură postadolescentină, aşa încât, dacă nu reuşesc să am o acurateţe în prezentare, importante rămân, în ultimă analiză, interpretările din scrierea mea…rugând, totodată, pe eventualii cititori, să manifeste îngăduinţă…

Înainte de a intra propriu-zis în subiect, aş adăuga că, în opinia mea, o operă artistică, de o aleasă valoare, se impune tocmai pentru că este în timp susceptibilă de infinite interpretări nuanţate date de consumatorul de cultură…
Dialogul dintre cele două personaje îl prezintă pe intelectualul aristocrat confesându-se unei femei, pasagere în viaţa sa, despre o iubită a lui. Realitatea prezentată de acesta era aceea că iubita sa îl făcuse să sufere.
Ca răspuns la cele afirmate de aristocrat, interlocutoarea sa îi răspundea invariabil: „femeia trebuie iubită”, chiar şi atunci când, în aserţiunile sale, bărbatul devenea imperativ, întrebându-se retoric, dacă femeia trebuie iubită şi atunci când îi nesocoteşte bărbatului iubirea, când îi nesocoteşte demnitatea ori reputaţia, dând a se înţelege că verdictul său moral şi logic este acela că o astfel de femeie ar fi destinatara unei iubiri nemeritate, lăsând, aşadar, aparenţa convingerii sale că o astfel de femeie nu trebuie iubită.
Subliniez încă o dată răspunsul ferm al interlocutoarei aristocratului, în ideea că „femeia trebuie iubită”, subliniind practic o convingere a sa cu valoare de principiu de viaţă.
Desigur, trebuie să observăm că bărbatul insista pe un caz particular, individualizat printr-un ansamblu faptic, în timp ce femeia interlocutoare îi răspundea printr-o concluzie de principiu, care parcă era desprinsă din filosofia eternei relaţii dintre bărbat şi femeie…
La momentul când citeam acel dialog m-am oprit din lectură ca să deliberez. Am considerat că afirmaţia femeii era corectă. Femeia trebuie să fie iubită de bărbat, ca principiu călăuzitor al filosofiei vieţii, chiar dacă în foarte multe situaţii femeile îi fac pe bărbaţi să sufere. Există o predestinare, de esenţă umană, ca bărbatul să iubească femeia.
După o vreme mi-am reamintit de acest dialog şi m-am întrebat dacă problema, în chip logic, ar putea fi prezentată şi invers. Bărbatul ar trebui iubit de femeie, ca principiu general, chiar dacă în nenumărate situaţii bărbaţii aduc nefericire şi suferinţă în viaţa multor femei?
Pentru identitate de raţiune, în raport de toate consideraţiile avute în vedere, atunci când am răspuns că femeia trebuie iubită, mi-am răspuns, mie însumi, că bărbatul trebuie iubit…
O perioadă îndelungată din viaţa mea nu am mai interpretat acel dialog din romanul camilpetrescian… Consideram însă că acea lectură a contribuit la conturarea experienţei mele de viaţă şi că fusese un interesant exerciţiu intelectual pentru mine. Nu mai vedeam alte nuanţe, care s-ar fi putut desprinde din acel dialog literar…
De curând, mi-am reamintit acel pasaj literar…
Nu mi-am negat concluziile la care ajunsesem în trecut, însă mi-am mai pus o întrebare. M-am întrebat dacă intelectualul aristocrat, contrar discursului său imperativ, continua să o mai iubească pe acea femeie, care îl făcuse să sufere profund…
Mi-am răspuns. Chiar şi atunci când rostea cu cel mai mare talent oratoric discursul său, întemeiat pe logica sa şi pe morala sa subiectivă, continua să fie profund îndrăgostit de femeia care îi adusese atâta nefericire în viaţă. Discursul său, deşi crea aparenţa unui verdict, se contura doar precum un discurs justiţiar. Era logic. Era moral, dintr-o perspectivă etică. Dar el, aristocratul intelectual, continua să o iubească pe acea femeie.
Nu pot lăsa fără explicaţii ceea ce am afirmat. Voi spune, aşadar, că dacă nu ar fi fost profund îndrăgostit, ar fi fost cu totul indiferent în raport de o femeie care, foarte probabil, i-a răspuns cu o impoliteţe funciară expresiei iubirii sale, care îi era destinată. Rafinamentul său intelectual şi înălţimea sa aristocratică s-ar fi polarizat pe o problemă de filosofie de rigoare intelectuală, departe de orice influenţă subiectivă afectivă… Dar nu trata cu indiferenţă situaţia sa afectivă. Măiestria sa intelectuală se continua cu măiestria sa oratorică. Filosofia sa era una legată de decepţia iubirii şi de justetea împrejurării concrete în care el era subiect. Devenise justitiarul în plan intelectual al propriei sale cauze, în plan sentimental rămânând însă un prizonier al propriei sale iubiri.
Deşi grefată adeseori cu suferinţă, viaţa noastră întru iubire are farmecul ei… Iubirea noastră nu se supune legilor logicii…Poate că tocmai suferinţa dă farmecul iubirii…
Aşa gândesc acum, după ce mi-am amintit acel dialog, la distanţă de vreo 20 de ani, cel putin. Cred că dacă voi mai trăi alţi douăzeci de ani şi, dacă se va întâmpla să-mi mai reamintesc acel dialog camilpetrescian, va fi posibil să desprind alte consecinţe din conţinutul său ori chiar să-mi rectific opiniile…
În considerarea frumuseţii iubirii, desigur că trebuie să implor Divinitatea să-mi mai acorde câţiva ani…ca să trăiesc întru iubire şi spre a încerca să-i mai dezleg tainele…

av.Dragos Rotaru

 

Sindromul soacrei

A stern looking old lady staring into the camera.La inceputul anilor 50, un psihiatru american a observat ca numeroase persoane se imbolnaveau de diverse afectiuni doar datorita unor evenimente tulburatoare din viata lor: un deces, o pierdere a serviciului, o despartire, o cearta, neintelegeri, etc.

Denumise aceasta manifestare ,, sindromul soacrei” ( probabil ca aceasta reprezinta unul dintre cele mai nefaste lucruri de care poti avea parte in viata ).

El nota ca: ,, Deseori cineva raceste atunci cand ii vine soacra in vizita. Pacientii au mentionat atat de des soacrele, incat am ajuns sa le consideram o cauza obisnuita a bolilor in Statele Unite.”

In urma cercetarilor, medicul a constatat ca organismul nostru reactioneaza cateodata prin aparitia unor boli, ca urmare a unor evenimente neplacute din viata noastra.

Si mai grav de atat, aceasta reactiune a corpului nostru poate deveni mult mai ascunsa. Mintea noastra poate sa lucreze deseori in mod bizar.

Va dau un exemplu: poate ca ati dorit sa va apucati sa practicati un sport – mergeti la cateva antrenamente, vi se par grele, extenuante, corpul se resimte. S-ar putea sa se intample ca la viitorul antrenament sa aveti parte de o luxatie, o intindere musculara sau sa cadeti si sa va raniti.

Veti spune ca ati fost neatenti, ca ati avut ghinion, ca ati exagerat cu efortul fizic. Dar poate ca nu este asa. Poate ca in subconstientul vostru va doriti sa vi se intample ceva tocmai pentru a scapa de efortul chinuitor al antrenamentului sau al altui lucru nedorit. Astfel creierul nostru devine foarte creativ in a evita disconfortul.

Sunt foarte multe situatii in viata cand apar nejustificat, diverse forme de boli, accidente, raniri si nenumarate  lucruri neplacute, toate acestea datorate creierului nostru care nu este dispus sa faca ceva dificil si atunci prefera sa ,, creeze diverse pretexte” tocmai pentru a scapa de ceea ce vointa noastra ii impune.

Totul este sa nu ne dam batuti ci sa continuam.

Totusi, ce facem cu soacra?