Archive for the ‘Fără categorie’ Category

Iti poti schimba trecutul!

trecut  Da, este adevarat. Iti poti schimba trecutul!

Poate te intrebi, este cu putinta acest lucru sau este doar o metafora?

Eu cred ca este cu putinta, insa trebuie sa facem un efort de autocunoastere pentru a   realiza  asa ceva.

Pentru omul obisnuit  totul se repeta in viata sa: clipele frumoase apar si dispar,  necazurile si suferintele de asemenea, mereu aceleasi evenimente repetitive, mereu  aceeasi rutina de care nu puten scapa, exista chiar o ciclicitate a evenimentelor in  viata noastra – mersul la serviciu, familia, prietenii, vacantele, sarbatori, cam  aceleasi lucruri  care se repeta constant pe parcursul intregii noastre vieti.

Prea putine lucruri noi, prea putina evadare din cotidian, multa repetivitate si monotonie.

Si urmarind acest rationament, ce crezi ca va urma in viata ta? Nu cumva vor fi cam acelasi fel de evenimente? Nu sunt previzibile? Nu vei avea parte in continuare de aceleasi bucurii, de aceiasi prieteni, de aceleasi rude, de acelasi serviciu sau chiar de aceleasi neplaceri, nefericiri?

Vezi ? Daca tinem cont de ciclul vietii noastre, putem spune ca in viitor vom avea parte de lucruri similare cu cele deja traite. Nu vom avea parte de un viitor nou si diferit, ci de unul relativ deja cunoscut  noua.

Totul se repeta in viata ta. Evenimentele reapar, mereu aceleasi, datorita faptului ca nu vrei sa te schimbi. Inca te plangi, inca acuzi, inca te lamentezi crezand ca cineva din exterior te-a ranit sau ti-a produs nenorociri si totodata vrei sa te ancorezi de lumea exterioara deoarece speri ca ajutorul va veni de la cineva de acolo.

Cred ca te inseli: ajutorul nu poate veni decat de la tine insuti.

Omul obisnuit prins in aceasta miscare circulara a timpului nu are un viitor concret, ci unul repetitiv.

Daca ai citit cu atentie, iti dai acum seama ca trecutul tau se va oglindi si de acum inainte in realitatea ta si bineinteles,  in viitorul tau.

Concluzia este simpla: iti poti schimba trecutul  nelasandu–l sa mai devina prezent si viitor.

Cum realizezi acest lucru? Destul de greu:  prin autocunoastere si renuntarea la autocompatimire.

 

Intalnirea cu Severin

maraton De ceva timp am inceput sa alerg seara pe stadion. Insa progresele apar foarte incet, aproape deloc.

In cinci luni de cand mi-am format aceasta obisnuinta de abia am ajuns  sa alerg 10 ture, adica 4.000 de metrii si acelea  din cand in cand  si cu mare efort.

Saptamana trecuta, discutand cu un coleg din Bucuresti  care este pasionat de  alergare si care participa la nuneroase maratoane, acesta mi-a propus sa particip la  Bucharest Marathon, proba de 4 x 10.548 stafeta.

Eu, acela care de abia reuseste sa alerge 4.000 de metrii? sa alerg acum 10.548 de  metrii si fara posibilitatea de a abandona daca nu fac fata deoarece in acest caz ar pierde intreaga echipa din cauza mea?

Totusi m-am hotarat sa particip si primul lucru le care l-am facut a fost acela de a ma intalni cu Severin, trainer de profesie la Premian, insa totodata si el un pasionat de alergare, cu numeroase prezente la diverse maratoane si semimaratoane.

I-am spus despre intentia mea si l-am rugat sa ma indrume ca in cele cateva saptamani care au mai ramas, sa ajung si eu sa pot alerga cei 10.548 metri.

A doua zi dimineata ne-am intalnit la stadion.

Severin mi-a spus ca, inainte de a incepe sa alerg, trebuie sa fac incalzirea  articulatiilor si m-a invatat niste exercitii pe care le face si el in acest sens.

De asemenea, m-a invata  un procedeu de a respira in timpul cursei pe care il aplica si el.

Intreaga discutie cu Severin a durat doar 15-20 de minute dupa care acesta mi-a spus ca acum eram pregatit sa alerg 10 km fara oprire.

L-am privit cam nedumerit, cam neincrezator. Mi-am spus in sinea mea: Severine , crezi ca daca mi-ai aratat cateva exercitii de incalzire si de respiratie in cateva minute, voi putea sa alerg 10 km, cand eu dupa cinci luni de antrenamente nu am ajuns sa alerg decat 4km?

Nu l-am prea crezut insa am inceput sa alerg. Am parcurs usor 1, 2 …10 ture de teren ( limita mea maxima de pana atunci ) insa mi-am dat seama ca nu eram deloc obosit, aveam suficienta energie sa continui. Am alergat mai departe 11,12…15 ture si nu-mi venea sa cred ca pot mai mult, 16, 17.. si in final 20 ture, adica 8 km.

Era uimitor, de necrezut. Severin facuse un miracol cu mine: de la 10 ture de stadion facute cu mare efort ajunsesem dupa 20 de minute de coaching cu Severin sa imi dublez performanta. Si inca energie mai aveam suficienta.

Oare Severin este un magician?

Ceea ce doresc sa va spun din aceasta intamplare este lectia pe care am invatat-o.

Si anume, daca vreti sa va cresteti performanta intr-un domeniu care va intereseaza,va recomand sa  discutati cu oameni care au deja performanta in domeniul respectiv, oameni vechi, cu experienta, care va pot da oricand mici detalii din experienta  lor si care sa va ajute sa va dezvoltati in asa masura incat nici voua sa nu va vina sa credeti.

Chiar daca acestia vor fi dispusi sa discute cu voi doar cateva minute, chiar daca acestia va vor spune lucruri pe care le considerati simple, needificatoare, chiar daca acestia va vor impune tinte mari pe care voi nu veti crede ca le puteti atinge, aveti incredere in experienta acestor oameni si faceti exact asa cum va spun ei.

Veti fi uimiti cat de mult veti progresa.

Cautati si voi sa il intalniti pe Severin si ascultati de sfaturile lui.

 

Napoleon si pisicile

pisiciDe curand am citit o mica povestioara, o anecdota, despre adevarata cauza care a facut ca Napoleon sa piarda batalia de la Waterloo.

Dupa ce inainte cucerise aproape intreaga Europa, stapanea Africa de Nord si ajunsese pana in inima Rusiei, a urmat declinul: a pierdut batalia de la Trafalgar in fata amiralului Nelson, care a reprezentat inceputul sfarsitului, iar apoi a suferit infrangerea definitiva in fata englezilor condusi de Ducele de Wellington.

Si stiti care a fost pricipala cauza a pierderii acestei batalii de catre Bonaparte? – pisicile. Da, ati citi bine, cateva pisici.

Nu stiu acum daca povestea pe care o voi relata este adevarata, insa este interesanta si plina de actualitate.

Cand Napoleon avea doar sase luni, doica il lasase singur in curte pentru cateva clipe. In acest timp, o pisica vagaboanda s-a apropiat de copilas si l-a privit cu atentie. Insa acea pisica trebuie sa-i fi parut un leu mare. Pisica era doar jucausa insa copilul s-a speriat foarte tare iar aceasta teama i-a ramas adanc inradacinata pe intreaga durata a vietii. Chiar daca a luptat in multe razboaie, a fost un soldat curajos, Bonaparte a ramas cu aceasta frica de pisici. In clipa cand vedea o pisica, devenea brusc un copil de sase luni.

Aceasta teama de pisici era cunoscuta de catre Ducele de Wellington si acesta a profitat din plin de ea.

Atunci cand cele doua armate, franceza si engleza, s-au apropiat fata in fata pe campul de la Waterloo, Ducele de Wellington a eliberat spre armata franceza cateva sute de pisici. Acestea speriate au luat-o la fuga printre soldatii francezi si sub privirea lui Napoleon.

Vazandu-le, Imparatul a fost instantaneu acaparat de o frica imensa, nu mai era acel adult brav ci mai degraba un copilas speriat, nu s-a mai putut concentra si a delegat conducerea luptei catre un comandant al sau spunandu-i: ,, Preia comanda armatei. Eu nu sunt in stare nici sa lupt, nici sa gandesc. Pisicile acestea m-au omorat’. Si bineinteles ca a fost infrant.

De fapt Ducele de Wellington folosise un truc psihologic. Napoleon fusese infrant de catre pisici, de catre propria teama pe care nu a putut sa o depaseasca, a fost infrant de propria copilarie.

Aceste considerente sunt foarte valabile si in cazul propriei noastre vieti. De foarte multe ori venim cu un bagaj de temeri, frustari de care nu putem scapa toata viata si care ne produc doar lucruri negative.

Unii psihologi numesc aceste ,, pisici psihologice” – ,, ghimpi”, adica dureri care ne lovesc de jur imprejur si de care este foarte greu sa scapam.

Asadar, va recomand sa alungati ,,pisicile”.

Despre comunicare

comunicare pozaCe este comunicarea?

Va dau raspunsul in urmatoarea povestioara:

Una dintre agentiile guvernamentale de cercetare stiintifica din USA tiparea cu regularitate o revista in care se prezentau realizarile obtinute de catre specialistii respectivei agentii, provocarile care apareau, noile tendinte in domeniu si diverse alte informatii destinate comunitatii stiintifice.

Revista era scoasa prin stradania unui batran director editorial.

Acest domn nu era nici om de stiinta si nici scriitor de meserie si de multe ori se intampla ca publicatiile pe care le scotea sa fie criticate sub aspectul lipsei de profesionalism.

Intr-un final, batranul editorialist fusese inlocuit de un tanar autor de lucrari stiintifice.

Va imaginati acum: articolele din revista au capatat imediat un inalt nivel stiintific, un limbaj elevat, plin de profesionalism.

Insa a aparut o mica problema: conducerea agentiei a constatat ca revista cu pricina a inceput sa nu mai fie solicitata de catre cercetatori, numarul cititorilor a scazut dramatic.

Ce s-a intamplat era intrebarea? Inainte, cand era scrisa cu destul de multe deficiente de catre fostul redactor , era citita , avea un tiraj foarte bun, iar acum cand este scrisa de catre un autor priceput de lucrari stiintifice, ajunsese sa isi reduca considerabil cititorii.

In cele din urma s-a aflat si misterul.

Intr-o zi, un om de stiinta din mediul universitar si care colaborase strans cu agentia mai multi ani i-a spus in cele din urma administratorului:

,, Fostul director scria pentru noi; noul om al dumneavoastra scrie catre noi“.

Vedeti, am gasit undeva, intr-o lucrare, o definitie foarte interesanta a ceea ce inseamna comunicare:

,, Nu poate exista comunicare daca ne inchipuim ca aceasta porneste de la ,, Eu” spre ,, Tu”.

Comunicarea se face doar de la unul dintre ,, noi”, la altul.

Cum poti ajunge in ,,conducerea de varf”

implica-te In orice domeniu ai activa, trebuie mai intai de toate sa te concentrezi asupra  contributiei  tale.

 Este imperativ sa iti pui intrebarea: ,, Ce pot face eu pentru a avea un aport cat mai mare,  pentru a aduce o contributie cat mai insemnata in cadrul institutiei/ firmei la care lucrez?”

 Aceasta este o intrebare esentiala; tine mai intai de toate de responsabilitate si de respectul /  autorespectul fata de tine insuti si fata de meseria ta.

 Concentrarea asupra implicarii, a contributiei tale in cadrul unei organizatii este cheia in  activitatea unei persoane.

 Cei mai multi oameni, fie ca sunt subordonati, fie ca ei conduc un departament, un colectiv,  nu isi pun niciodata problema care este de fapt datoria lor, ce plus valoare aduc, care este  contributia lor hotaratoare in cadrul organizatiei.

Pe de alta parte exista si un grup restrans care constientizeaza intr-adevar ca au responsabilitate fata de locul lor de munca, care isi asuma grija fata de rezultate, care doresc sa aiba o contributie cat mai mare in activitatea de ansamblu si care analizeaza care este potentialul nefolosit al postului pe care il ocupa.

Acesti oameni, chiar daca uneori se pot afla intr-o pozitie inferioara pe scara ierarhica a organizatiei, ei de fapt pot fi considerati ca facand parte din ,, conducerea de varf”.

Ei arata ca le pasa, ca vor ca lucrurile sa mearga, ca devin raspunzatori pentru bunul mers al intregii activitati.

In concluzie, oriunde ai lucra, implica-te, fa ceva deosebit, in profunzime, contribuie si tu esential in activitatea pe care o desfasori.

Iesi din rand si intra in ,, conducerea de varf”.

Devin-o de neinlocuit in actiivitatea ta!

Cap sau Pajura – tu ce alegi?

cap In cele ce urmeaza va voi povesti o istorioara pe care am aflat-o de la maestrul Mircea Chira, un  excelent life trainer.

 Urma sa aiba loc o batalie iar una dintre armate era numeric inferioara celeilalte.

 Bineinteles ca soldatii nu erau cu moralul deloc bun, erau infricosati si cuprinsi de indoiala in ceea  ce priveste victoria..

 Insa generalul lor, un om foarte inteligent, a recurs la urmatoarea strategie: si-a adunat soldatii, le-  a spus ca ei sunt mult mai putini decat inamicul si i-a convins sa isi lase soarta in mana destinului:  va arunca o moneda si daca cade ,, cap” vor castiga, iar daca cade ,, pajura”, vor pierde.

Asa s-a si intamplat: generalul a aruncat moneda si aceasta a cazut cu pozitia ,, cap”.

Atunci toti soldatii au strigat de bucurie si plini de incredere ca soarta este de partea lor, au zdrobit fara nicio problema dusmanul.

Dupa lupta, au inceput sa sarbatoreasca victoria iar un ofiter i-a spus generalului: ,, Nimeni nu poate schimba destinul”.

La auzul acestei vorbe, inteleptul general a scos din buzunar moneda care a aruncat-o pe campul de batalie si a aratat-o tuturor. Ce credeti ca au vazut soldatii?

Moneda avea ,, cap” pe ambele fete.

Frumoasa poveste motivationala, nu? Mai ales ca este si reala.

Ce invatam de aici? Daca ai un crez puternic, daca nu te indoiesti de destinul tau, succesul va apare cu siguranta in viata ta.

Raport si comunicare

lc1Saptamana trecuta m-am aflat intamplator in biroul unei companii si am sesizat mai multe erori de comunicare ale personalului cu potentialii clienti, iar despre acest lucru va propun sa discutam in continuare.

Cei de la firma cu pricina prezentau serviciile, oferta si modalitatea cum puteau sa isi ajute clientii, insa acestia din urma pare-se ca nu intelesesera nimic, doreau total altceva, nu vroiau sa faca sub nicio forma ceea ce li se propunea, erau niste ,, neascultatori’.

La un moment dat discutia ajunsese la cote ridicate de nepotrivire, la nervi si nemultumire de fiecare parte.

Si credeti ca a castigat cineva din aceste neconcordante? Bineinteles a nu.

Am stat si am reflectat sa vad totusi ce s-a intamplat, unde s-a gresit? De asemenea, am cautat sa inteleg care este secretul concordantei intre doua parti, ce leaga pentru a se ajunge la o intelegere reciproc favorabila, cum se poate realiza un raport acceptat de ambele parti.

Daca nu reusesti sa comunici cu cineva este ispititor sa te gandesti ca ai de a face cu o persoana de rea credinta, ingnoranta , care nu poate intelege cum ,, stau lucrurile”, o persoana care trebuie evitata, care iti produce doar rau.

Astfel cineva vine la tine ( la birou ) cu intentia de a crea un raport , de a-ti deveni client, insa din cauza unor neintelegeri de comunicare se ajunge intr-un final la o situatie antagonica, tensionata, care duce la amintiri neplacute si pierderi.

Deci problema se pune in a stabili un raport, iar bariera cea mai mare pe care o observ este in a considera ca cealalalta parte vede aidoma tie, simte la fel ca tine, percepe aceleasi senzatii, lumea lui se potriveste perfect peste a ta. Total eronat.

Daca ne gandim mai bine, vedem ca cealalalta persoana gandeste altfel, are experiente diferite de ale noastre, un mediu de viata altul decat cel al nostru, o alta cultura, religie, etc.

Solutia la neplacerile prezentate anterior ar fi flexibilitatea pe care trebuie sa o abordam atunci cand comunicam cu cineva, sa ne gandim mai mult la el, sa il oglindim mult mai bine, sa fim constienti ca el poate avea o ,, harta mentala” total diferita de cea a noastra.

Am citit undeva un mare adevar: ,, Rostul comunicarii tale este raspunsul pe care il obtii ” ( Anthony Robbins ).

Daca incerci sa convingi pe cineva sa faca un anumit lucru si face altceva, atunci eroarea de comunicare este a ta. Nu il blama pe celalalt, ci mai degraba vezi unde ai gresit in procesul comunicarii. E mai bine sa iti schimbi cuvintele si manifestarile comportamentale pana cand acestea se potrivesc cu felul lui de a vedea lumea.

Imbunatatind perceptia pentru celalalt, vei ajunge in scurt timp sa creezi o relatie,un business mai bun si de ce nu sa crezi fericire atat pentru tine cat si pentru clientul tau.

Atat cat te duce capul

limita_e_cerulLiderii si in general conducatorii ridica nivelul, stacheta, intr-o organizatie, fie ea o societate comerciala, o fundatie, un grup profesional, religios, etc.

Niciodata o organizatie nu poate creste peste nivelul tau de conducere.

Cu cat mai bine conduci, cu atat mai mult succes veti avea tu si ceilalti care te urmeaza.

Problema esentiala pentru un lider este cat de inalt este nivelul la care se afla, unde se afla stacheta lui, limita lui superioara. De aceste trei caracteristici, de acest prag superior depind eficienta si rezultatele lui si ale grupului.

In general trebuie sa fii constient ca tu esti principalul obstacol in calea dezvoltarii tale si a organizatiei pe care o conduci.

De aceea se impune ca tu, simpla persoana sau lider de organizatie sa intreprinzi cele mai ferme eforturi pentru ca sa te inalti, sa-ti cresti limita superioara, sa avansezi asemeni unui copac care creste zi de zi. Si toate aceste se rezuma la invatare continua, la dezvoltarea constanta a talentului si abilitatilor tale.

Asa cum spune un foarte bun antrenor de viata – dl. Mircea Chira, ,,ridica-te cat mai sus sau mai bine spus desfinteaza pragul de sus, cerul sa fie limita ta, fii deschis la orice”.

De altfel si intelepciunea populara spune ca vei putea realiza doar ,, atat cat te duce capul”.

Lucreaza deci la acest aspect!

Sindromul Lolita

NABOKOVTocmai am aflat de sindromul Lolita. Deorece am auzit de la o doamna psiholog presupun ca ar trebui sa fie o afectiune de ordin psihologic sau chiar psihiatric.

Dar cine este Lolita?

Este titlul unui celebru roman al scriitorului Vladimir Nabukov, in care descrie iubirea pasionala dintre un barbat adult si o fetita de 12 ani. O poveste greu de ingerat, un roman controversat. Cu toate acestea eu cred ca nu este o istorie singulara, ci ideea acestui roman se perpetueaza destul de repede in societatea moderna, mai ales in cea occidentala.

Pe scurt, un adult se indragosteste patimas de o copila de 12 ani aflata la granita dintre inocenta si femeia fatala. Este ceva bizar – chiar daca barbatul era urmarit de constiinta sa in legatura cu aceasta iubire ilicita, totusi el vrea sa duca la indeplinire iubirea pentru fata- ajunsese sa se casatoreasca cu mama Lolitei pentru a fi mai aproape de copila.

O intreaga nebunie in acest roman.

Dupa cum va spuneam, romanul a lansat un adevarat soc emotional, o stare de revolta, greu de acceptat.

Sindromul Lolita ilustreaza patologicul patruns in viata noastra, mai mult decat putem sa credem ca exista, mai mult decat putem s ail acceptam.

Amanuntul biografic

trenulV-ati gandit vreodata la posibilitatea unui eveniment neasteptat sau la intalnirea cu cineva semnificativ, care sa iti schimbe viata? O intamplare, un gest, o vorba, o persoana, o discutie, menite sa ne schimbe puternic viata, sa ne devieze pe linia cea buna, trenul vietii?

Aceste lucruri sunt numite de catre profesorul Adrian Neculau – ,, amanuntul biografic”, acel ceva ce iti schimba soarta, destinul, liniaritatea vietii.

Emeritul Profesor Universitar Neculau a studiat indeaproape acest concept al influentelor externe si interne menite sa iti schimbi destinul: ,, fiecare dintre noi construieste si traieste o povestire iar aceasta este eul nostru, identitatea noastra. Fiecare dintre noi este o biografie, o poveste”.

Bineinteles ca fiecare dintre noi ne incadram in una din cele doua categorii: oameni care cauta stimuli, care cauta ceva care sa le schimbe viata si oameni care evita orice schimbare, pentru care linistea este confortabila.

Chiar daca ne incadram in cate una din cele doua categorii, pot sa intervina in viata noastra diverse momente neasteptate care sa ne influenteze in asa masura incat sa parasim tot ce am gandit si facut pana in acel moment, sa ne detasam complet de vechiul nostru eu, sa ne convertim la cu totul ceva nou si captivant.

Si eu sunt in cautarea acelui ,, amanunt biografic” care sa imi schimbe in mod pozitiv traiectoria deoarece liniaritatea si linistea confortului sunt obositoare.