Dreptul de a uita

Am dreptul să uit

de Ana Iuliana Armanu

Știu că e important să păstrezi vie conștiința propriei valori. Dreptul de a primi din partea celuilalt recunoștință, de a primi plata în zâmbet (chiar și din ochi, dacă gura nu mai poate zambi), pentru grijă.Eu nu cred în nevoia de sacrificiu de sine ci în puterea lui ”a da” și ”a primi”.

M-am întâlnit de câteva ori cu oameni pe care i-am provocat, sau i-am susținut să își imagineze și (neapărat) să scrie o listă de drepturi. Drepturile lor de oameni mari. Crede-mă, e un proces cu totul surprinzător, așa că alături de ei am fost foarte atentă, am râs, mi-am încruntat sprâncenele, am fost foarte foarte mirată sau am tăcut.

De curând mi-am dat seama că pentru mine nu am scris niciodată o listă de drepturi. O scriu acum.

Eu sunt Ana Iuliana Armanu și am dreptul să visez. Am dreptul să iubesc și să fiu iubită. Am dreptul să pierd. Am dreptul să mă bucur. Am dreptul să îmi cunosc emoțiile. Am dreptul să îmi fie rușine. Am dreptul să fiu tristă. Am dreptul să fiu frumoasă. Am dreptul să nu fiu suficient de bună. Am dreptul să îl iubesc pe tata. Am dreptul să fiu bolnavă. Am dreptul să îmi imaginez. Am dreptul să dansez. Am dreptul să mă cred deși nu sunt. Am dreptul să greșesc. Am dreptul să iert și să fiu iertată. Am dreptul să mă tem. Am dreptul să sărut. Am dreptul să nu știu. Am dreptul să mă îndrăgostesc. Am dreptul să mă bucur de soare. Am dreptul să visez marea (și o visez mereu când sunt fericită).

Am dreptul să uit.

Folosesc acest drept al meu ca să uit de mine. Acum, în acest moment. Folosesc acest drept al meu și uit de mine pentru că am dreptul să nu mă iau mereu în serios, și să mă tot creez.

Reinventează-te! Scrie o listă de drepturi. A ta.