In urma rezultatului deosebit avut de catre prietenul meu Narcis Iosif, la un concurs de alergare, mi-am dat seama ca, in orice domeniu al vietii noastre, pasii catre succes sunt in mare parte aceeasi.
Narcis a alergat 105 km la Ultramaratonul Ciucas X3, traseul avand o diferenta de nivel de 5.000 m. Va inchipuiti? 105 km nu este o distanta oarecare de alergare. La aceasta se mai adauga cei 5.000 m diferenta de nivel, care reprezinta, pentru a va da seama, sa urci in alergare de 5 ori Ceahlaul, de la Durau pana la Toaca sau de 4 ori de la Busteni pana la Babele.
Distante si urcari impresionante; nu oricine este in stare de acest lucru.
Asa este si in viata: unii au realizari extraordinare, foarte inalte si temerare, insa am constatat in toate cazurile, aceeasi reteta a succesului.
De cand il stiu pe Narcis, il aud vorbind doar despre alergare. Este marea lui pasiune, viata lui.
Se gandeste in permanenta la concursuri, isi imagineaza starile de flux prin care va trece, povesteste cu patima experientele si trairile avute.
Si ce imi place mult la el: are o viziune, un plan de urmat in viata de alergator, viseaza sa progreseze in ceea ce face. Are tinte ridicate, obiective intermediare cat mai provocatoare, munti cat mai inalti de alergat.
Totusi, oricat de frumos ai visa, realitatea este putin diferita. Sa poti face ceva, nu este chiar asa de simplu. Trebuie sa treci putin si la munca. Si aici, Narcis este cel mai muncitor dintre noi. Zilnic se antreneaza, alerga zeci de kilometri, merge la sala sa-si intareasca muschii, participa la diverse concursuri de verificare.
De asemenea, se documenteaza despre noi metode de pregatire fizica si mentala, studiaza metode de nutritie, produse de genul suplimentelor alimentare care i-ar putea imbunatati performanta. Poarta discutii elaborate cu diversi alti alergatori pentru a schimba pareri si a se documenta de la acestia.
Intr-un cuvant, invata zilnic lucruri despre fenomenul alergarii in general.
Si dupa atat de multa pasiune pusa, atatea planuri minutioase, pasi mici de facut ce rezulta dintr-un obiectiv general, antrenament si retineri, vine si ziua ce mai frumoasa si asteptata, aceea a marelui concurs, a marei alergari.
Pleaca cu entuziasm, in forta , incepe urcusul, domol. Peisajul este fantastic, energia celorlati debordanta. Multa bucurie, entuziasm si tinerete. Se alearga in ritm, ordonat, temperat. Panta chiar daca abrupta, dar deocamdata abordabila.
Insa muntele Ciucas vrea sa-si arate maretia. Prapastiile incep sa isi faca aparitia, cararile se ingusteaza, stanci cat mai inalte. Poteca incepe sa puna dificultati, din ce in ce mai grele.
Incepe adevarata urcare. Privesti catre varf, este in departare, iar urcarea nu se mai termina.
Mergi din greu, muschii dor intens, respiratia nu mai face fata , vezi un varf, crezi ca acolo trebuie sa ajungi, insa iti dai seama ca nu ai terminat; apare alt varf si mai departe, iar urcarea continua anevoios.
Apare descurajarea, apar nervii, oare de ce ma chinui asa, oare ce gandesc, ce mi-a trebuit? Totusi continui cursa in ciuda dificultatilor.
Te prinde noaptea in munti, bezna este totala si infricosatoare, ceasul iti indica ca mai ai de alergat inca 50 de kilometri, cam in 9 ore. Oare ce sentimente te domina? Totul este in contratimp si dificil. Ploaia si frigul Ciucasului iti intra pana in maduva oaselor.
Ai vrea sa te opresti insa nu poti face acest lucru: tu trebuie sa termini cursa. Pe de alta parte, cand te privesti in ce stare de oboseala,frig, foame si dezhidratare esti, mentalul iti abandoneaza orice urma de speranta ca vei ajunge la finish, iti sopteste ca mai bine te opresti, abandonezi. Este o lupta groaznica cu tine insuti intr-un labirint neparcurs. Daca ai puterea de a continua, iti indeplinesti visul si vei deveni propriul tau erou; daca abandonezi, poate ca vei fi rusinat de tine insuti toata viata. Este un moment critic, in care trebuie sa decizi sa razbati, sa devii invingator.
Iti trebuie multa determinare sa poti continua pentru a ajunge la final. Multa putere psihica si tarie de caracter. Trebuie sa accepti suferinta.
Iar apoi, dupa ganduri si chinuri cumplite de toate felurile, intr-o departare, printre crengile copacilor, in plina noapte, se zareste o luminita, se intrevede bucuria victoriei. Nu prea departe este linia de finish , locul unde vei iesi victorios, fericit si multumit de tine. Locul in care vei fi aplaudat si unde vei deveni model si inspiratie pentru ceilalti.
Este tare frumos cand pasesti linia de finish!
In urma acestei experiente extreme a prietenului meu Narcis Iosif, care nu a renuntat niciodata la crezul sau, mi-am dat seama ca formula succesului este in linii mari aceeasi, in orice domeniu am activa.
Fie ca este vorba de sport, fie ca activam in business, educatie, sanatate, servicii, sau orice altceva, in principal parametrii succesului sunt aceeasi:
-pasiune puternica;
-viziune;
-obiective intermediare;
-munca / actiune;
-invatare permanenta;
-determinare;
– acceptarea suferintei;
– nu renunti niciodata.
Daca respectam aceste ingrediente si mai adaugam si alte lucruri folositoare, cred ca putem sa avem rezultate remarcabile in orice domeniu. Cred cu tarie ca fiecare dintre noi poate accesa succesul!
Bravo Narcis Iosif! Esti tare!
