Daca investigam toate modalitatile in care o persoana isi poate orienta viata, ajungem la urmatoarea concluzie: in final, individul isi directioneaza viata spre a avea , fie spre a fi.
Ce inseamna ca cineva isi orienteaza in esenta viata spre a avea?
Oricine isi calauzeste viata in functie de a avea se determina pe sine,isi stabileste existenta , sensul vietii si modul de a trai in conformitate cu ce are, cu ce ar putea avea si cu ceea ce ar putea avea mai mult.
Aproape ca nu exista vreun lucru care sa nu poata deveni un obiect al posesiei sau al dorintei de a avea: bunuri materiale de toate felurile – case, bani, actiuni, lucrari de arta, carti, monede si alte obiecte care pot fi stranse cu ,,pasiunea unui colectionar.”
Si oamenii pot deveni obiectul posesiei sau al dorintei de a avea. Fireste nu spun ca cineva devine posesorul altcuiva, pe care il considera proprietatea sa. Suntem mai ,,politicosi”in aceasta privinta si preferam sa spunem ca unui individ ii pasa de altii si ca isi asuma responsabilitatea pentru acestia. Dar este bine cunoscut faptul ca cine poarta responsabilitatea altora are si dreptul de a dispune de ei. Astfel, copii, persoanele invalide, varstnicii, bolnavii si cei care au nevoie de ingrijiri sunt luati in posesie si considerati o parte a sinelui unui individ – si vai de cel bolnav, daca se insanatoseste, sau de copil, daca vrea sa ia singur hotarari! Devine atunci evident faptul ca individul este determinat de modul de a avea.
Ca si cand oamenii pot fi ,,detinuti in proprietate”, in plus, ne hotaram cursul vietii si prin asumarea sau dobandirea de virtuti si onoruri. Tot ce conteaza pentru noi este sa avem stima, o anumita imagine, sanatate, frumusete si tinerete, iar cand acest lucru nu mai este posibil, atunci vrem cel putin sa posedam ,,experienta” sau ,,amintiri”.
Unele convingeri de natura politica, ideologica si religioasa pot fi si ele achizitionate ca posesiuni si aparate cu credinta. Totul ajunge sa depinda de faptul ca un individ este in posesia adevarului sau ca este indreptatit.
Practic, orice poate fi o posesiune daca iti orientezi viata spre a avea.
In acest caz individul este el insusi in masura in care are ceva. Este un subiect in masura in care detine un obiect. Este posedat de catre obiecte si de catre obiectivul de a avea.
Orientarea bazata pe a fi inseamna ca scopul cuiva in viata este orientat catre propriile forte psihice.
Iubirea, ratiunea si activitatea productiva sunt forte psihice care iau nastere si se dezvolta doar in masura in care sunt utilizate; ele nu pot fi consumate, cumparate sau detinute ca obiecte ale posesiei, ci pot fi doar practicate, exersate, riscate, duse la indeplinire. Spre deosebire de obiectele posesiei – care se epuizeaza pe masura ce sunt folosite – iubirea, ratiunea si activitatea productiva sporesc atunci cand sunt impartasite cu ceilalti si utilizate.
Invatand aceste lucruri,individul creaza o relatie mai buna si mai extinsa cu sine si cu mediul sau.
