Am citit recent un eseu al doamnei Aurora Liiceanu in care trata tema iubirii, in trei lucrari de referinta a literaturii romane: romanul ,, Ion” de Liviu Rebreanu si nuvelele ,,De la noi la Cladova” si ,, Gloria Constantinii” ale lui Gala Galaction.
Toate personajele celor trei opere literare sunt barbati: Ion, popa Tonea si Constantin.Toti sunt tineri, cu emotii de mare intensitate, cu sufletul patimas. Patima lor provine in acelasi caz datorita interdictiei, a obstacolului moral, adica de ,, fructul oprit”.
Toti cei trei au avut fiecare iubirile lor puternice, insa neimplinite; fiecare s-a casatorit cu o femeie, alta decat cea pe care o iubea.
Ion o iubea pe Florica, dar se casatorise din interes cu Anuta, popa Tonea era obsedat de sotia unui prieten desi era casatorit si avea patru copii iar Constantin iubea nebuneste pe sotia fratelui sau.
Intr-un final toti acesti eroi ai nostri au sfarsit rau, adica ucisi.
Ce m-a surprins in acest eseu este faptul ca doamna Aurora Liiceanu sustine ca ,, pare-se ca marea iubire, cea cotropitoare, nu are legatura cu adulterul. Chiar daca Florica lui Ion si Frusina lui Constantin aveau barbatii lor, nu par a fi adulterine.
Adulterul nu este o alternativa care poate fi evitata, e o ocazie care trebuie implinita”.
In lumea de astazi, interdictiile morale par sa piarda teren, lumea nu mai este dispusa sa se supuna normelor sanatoase si virtutii, glasul trupului se aude din ce in ce mai tare, patimile sunt apreciate de majoritate, iubim altfel.
,, Trupul a devenit rege”.