Ce este comunicarea?
Va dau raspunsul in urmatoarea povestioara:
Una dintre agentiile guvernamentale de cercetare stiintifica din USA tiparea cu regularitate o revista in care se prezentau realizarile obtinute de catre specialistii respectivei agentii, provocarile care apareau, noile tendinte in domeniu si diverse alte informatii destinate comunitatii stiintifice.
Revista era scoasa prin stradania unui batran director editorial.
Acest domn nu era nici om de stiinta si nici scriitor de meserie si de multe ori se intampla ca publicatiile pe care le scotea sa fie criticate sub aspectul lipsei de profesionalism.
Intr-un final, batranul editorialist fusese inlocuit de un tanar autor de lucrari stiintifice.
Va imaginati acum: articolele din revista au capatat imediat un inalt nivel stiintific, un limbaj elevat, plin de profesionalism.
Insa a aparut o mica problema: conducerea agentiei a constatat ca revista cu pricina a inceput sa nu mai fie solicitata de catre cercetatori, numarul cititorilor a scazut dramatic.
Ce s-a intamplat era intrebarea? Inainte, cand era scrisa cu destul de multe deficiente de catre fostul redactor , era citita , avea un tiraj foarte bun, iar acum cand este scrisa de catre un autor priceput de lucrari stiintifice, ajunsese sa isi reduca considerabil cititorii.
In cele din urma s-a aflat si misterul.
Intr-o zi, un om de stiinta din mediul universitar si care colaborase strans cu agentia mai multi ani i-a spus in cele din urma administratorului:
,, Fostul director scria pentru noi; noul om al dumneavoastra scrie catre noi„.
Vedeti, am gasit undeva, intr-o lucrare, o definitie foarte interesanta a ceea ce inseamna comunicare:
,, Nu poate exista comunicare daca ne inchipuim ca aceasta porneste de la ,, Eu” spre ,, Tu”.
Comunicarea se face doar de la unul dintre ,, noi”, la altul.
