Nu de putine ori am fost ferm convinsa ca viata nu ne ofera in totalitate ce ne dorim, ba mai mult, ea ne forteaza sa facem totul pentru acel ceva pe care ni-l dorim atat de mult. Eram atat de convinsa de aceasta idee, incat consideram ca simpaticul serial “Sex and the city” imi intareste conceptia puternic inradacinata. Propria experienta era lucrul care imi dovedea de fiecare data ca nu putem fi satisfacuti de ceea ce primim de la viata si ca doza de nemultumire este intotdeauna incarcata suficient.
Si totusi ceva, un exercitiu a reusit sa-mi schimbe teoria. Viata este un puzzle dar acest lucru il putem accepta doar daca ne ancoram intr-un infinit pozitiv. Fiecare lucru pe care ni-l cream in minte si ne dorim sa-l traim in realitate il vom obtine doar treptat, procedeu ce nu face decat sa testeze vointa de a ne implini un ideal. Poate ne dorim o vacanta de vis intr-o anumita destinatie, cu un anumit tip de persoana, intr-un anumit ambient si traind o anumita stare. Vom primi vacanta, poate doar persoana sau poate doar suma necesara pentru o astfel de experienta pe care din cauza frustrarii, vom refuza sa acceptam sa gustam cu portia din intregul ravnit .
Cred totusi ca ar trebui sa pretuim fiecare moment, fiecare ocazie si sansa a vietii care nu face decat sa ne ajute sa completam puzzle-ul mult visat pentru ca micile compromisuri pe care viata ni le asterne nu fac decat sa ne ajute sa valorificam mai mult momentul in care vom avea completul..
