Fenomenul de ,,criza a sensului”

Putem privi dezvoltarea noastra pe un grafic bidimensional in care axa orizontala reprezinta succesul material, iar axa verticala reprezinta aspiratia spirituala.

Un om de afaceri se poate concentra asupra realizarilor si succesului material, insa totodata el poate fi un om integru, un bun parinte,um membru responsabil al societatii, insa cu toate acestea, el nu si-a adresat niciodata o intrebare profunda cu privire la viata. Toata viata lui se invarte in universul material.

Pe de alta parte sunt si oameni de tip mistic, care duc o viata ascetica si contemplativa, sunt dedicati spiritualitatii, artei, studiului.

Pentru omul de afaceri, misticul reprezinta un inadaptat, un dezorganizat, un lenes, un diletant cu personalitate indoielnica.

Din contra, cel de al doilea il poate deplange pe afacerist, deoarece considera ca isi cheltuieste in mod inutil viata, ca scopurile lui sunt doar materiale si deci, trecatoare, egoiste, chiar distructive.

Sunt suficienti oameni care alearga doar pe una dintre cele doua axe, neglijand calea ideala care ar fi reprezentata de un echilibru valoric.

Aproape de fiecare data atunci cand nu putem ajunge la o stare de echilibru pentru viata noastra, apare firesc asa numia ,, criza a sensului”. Este ca un recul al gestionarii nefericite a propriei noastre vieti, este ca un zid de care ne lovit fara sa vrem,o regresie a performantei, o prabusire a increderii in sine, a orgoliului, al falsului sentiment de siguranta.

Criza sensului poate proveni si datorita acumularii exagerate si rapide a unui volum mare de informatii, de cunoastere si care depaseste cu mult puterea noastra de asimilare, raportata la axa verticala a valorilor si spiritului nostru.

Intelepciunea se afla dincolo de cunoastere. Acum cateva mii de ani in urma, nu existau nici pe departe cunostintele actuale, insa sistemele de gandire a marilor filozofi Aristotel, Socrate, Platon si altii, stau si astazi la baza gandirii frumoase.

Intelepciunea furnizeaza viziune, stabilitate si o stare de siguranta pe care omul poate sa o resimta si sa se bucure de ea.

Consider ca intelepciunea este cumpana care poate apropia cele doua axe ale materialitatii si spiritualitatii si care ne poate scoate din aceasta criza temporara a sensului.