In spatele majoritatii obiectivelor concrete,perceptibile cum ar fi o casa, o masina,bani, vacante, haine,se ascund obiectivele imperceptibile care ne permit sa ne manifestam mai bine valorile noastre personale.
De multe ori nu realizarea in sine este ceea ce cautam,ci experienta pe care o speram ca ne-o va oferi realizarea lucrului respectiv.
Trebuie sa renuntam la un comportament de tipul ‘”Ce pot face ca sa arat cine sunt?” Sau ” Sunt oare suficient de bun?” si sa ne axam pe un comportament de tipul ”Ce pot face cu calitatile pe care le am?”.
Acest al doilea comportament se bazeaza pe o paradigma stimulativa-una care plaseaza respectarea valorilor personale inaintea eului si a supravietuirii.
Noi pierdem vremea cu indoieli si temeri,in loc sa ne concentram asupra a ceea ce putem face in acel moment cu ceea ce avem.
Incepeti ziua cu intentia de a descoperi cum sa va folositi toate calitatile.
Cine sunteti si in ce valori credeti?E timpul sa gasiti in voi un impuls suficient de puternic care sa va motiveze sa adoptati un nou mod de viata.
Care sunt valorile voastre personale?
- integritatea
- grija fata de propria voastra persoana
- dragostea fata de familie
- autoafirmarea
- sa fac ceva deosebit
- sa-mi tin promisiunile
- cinstea
- increderea
- linistea sufleteasca
- fericirea
- compasiunea fata de ceilalti
- respectul
- sentimentul implinirii
- sa arat tot ce pot
- exprimarea sinelui
Ganditi-va la misiunea si valorile voastre personale.Puneti-va intrebari de genul:
- Ce valori ma reprezinta?
- Ce valori doresc sa demonstrez?
- Care sa fie rezultatul interactiunii mele cu ceilalti?
- Ce efect doresc sa am asupra celorlalti?
Descoperirea si constientizarea valorilor personale reprezinta un pas enorm catre un an reusit.
1 Comment
Acum un an aveam incredere in fortele mele , in puterea de a merge mai departe..stiu sa-mi tin promisiunile, cunosc valorile morale,iubesc oamenii, am incredere in ei, imi iubesc familia si tot ce inseamna valorile ei, am grija de mine fara sa fiu narcisista,ma iubesc asa cum sunt ..cu toate astea….cautandu-mi de lucru, usile mi se inchideau..din cauza varstei.Pana acum nu mi-am simtit varsta nici fizic si nici spiritual…dar am inceput sa cred ca societatea si sistemul actual nu prea mai agreaza persoanele care trec de o anumita varsta ..ok…am trecut la planul B, schimbandu-mi orientarea profesionala , indreptandu-ma spre a fi baby sitter..m-am cursat am redescoperit amintirile dintr-un sertar doar de mine stiut si mi-am dat seama , ca si copii se cresc altfel azi.M-am pliat pe cerinte si am constatat, si nu pentru ca nu stiam asta, dar educatia este f prost platita si nu mai reprezinta un interes.Parintii isi lasa in grija copiii pe 2 lei unor persoane care accepta sa stea cu ei cat este ziua de lunga fara sa-i invete..ce mai inseamna cei 7 ani de acasa!Trist, din punctul meu de vedere dar adevarat.Sunt un om cinstit , iubesc si nu stiu sa urasc.Acum ma intreb, dupa ce mi-am trecut in revista valorile mele personale…la ce-mi folosesc ..daca atunci cand te prezinti la un job..te intreaba ce varsta aveti..si stiti este un colectiv tanar si sunteti f ok dar avem nevoie sa mentinem media de varsta de 35 de ani.. . si atunci mi se intampla uneori sa-mi pierd increderea ca sunt asa cum trebuie sa fiu.
Cu toata aceasta neplacere , ma simt iubita si sunt fericita ca am in preajma mea oameni de o calitate deosebita care ma roaga sa nu ma schimb ,ma incurajeaza si ma ajuta sa raman asa cum sunt ..si sa nu-mi pierd speranta.
Tu, cel care citesti acest mesaj..ai angaja o femeie la 50 de ani? ..si in ce domeniu, in ce departament? Cata incredere ai acorda acestei persoane? Cat ar conta valorile ei personale?
Nu sunt suparata, nu judec ,vreau doar sa inteleg..ce sa schimb la mine?
Gabriela