S-au facut diverse teste in care subiectii erau pusi sa priveasca un desen – un cub Necker sau o ilustratie de tip Escher (care intr-un moment pare a iesii din planul paginii, catre privitor, pentru ca in imediat urmatorul, sa dea senzatia ca s-ar retrage in spatele planului) – si apoi sa o inverseze ,,perceptual”, adica sa-si inchipuie ca figura iesita din planul paginii este, de fapt retrasa in spatele lui si invers.
S-a constatat ca subiectii a caror motivatie intrinseca este mai slaba in viata de zi ci zi au avut nevoie sa-si fixeze privirea in mai multe puncte pentru a putea face inversarea perceptuala, pe cand subiectii care isi considerau viata implinita si motivata intrinsec s-au folosit de mai putine puncte, in unele cazuri chiar de unul singur, pentru a inversa aceasta figura.
Aceste rezultate sugereaza ca oamenii pot diferi in ceea ce priveste numarul de puncte de sprijin exterioare ce le sunt necesare pentru a realiza aceeasi sarcina mentala.
Persoanele care au nevoie de mai multe informatii din exterior pentru a-si reprezenta realitatea in constiinta devin dependente de mediul extern ca sa-si puna in functiune mintea. Ele au mai putin control asupra gandurilor lor si, deci, le este mai greu sa fie multumite in viata.
In schimb, ceilalti oameni, care au nevoie de mai putine indicii externe pentru a-si reprezenta evenimentele in constiinta, sunt mai independenti fata de mediul inconjurator. Ei au o atentie mai flexibila, isi pot structura cunostintele acumulate cu mai multa usurinta si, prin urmare, sunt mai apti pentru a trai experiente optimale.
Aceste lucruri conduc la ideea ca persoanele din prima categorie sunt foarte vulnerabile la depresie atunci cand mediul exterior le este potrivnic.
