“Daca vrei sa incerci, incearca pana la capat. Alfel, nici nu incepe. Asta poate insemna sa iti pierzi prietena, sotia, rudele, slujbele. Si poate mintile. Ar putea insemna sa nu mananci 3-4 zile. Ar putea insemna sa ingheti pe o banca in parc. Ar putea insemna puscaria. Ar putea insemna bataie de joc, izolare. Izolarea este un cadou. Toate celelalte sunt teste ale rezistentei tale. A cat de mult vrei sa o faci. Si o vei face in ciuda respingerii. A celor mai rele sanse. Si va fi mai bine decat orice altceva iti poti imagina. Daca vrei sa incerci, fa-o pana la capat.”
(„Factotum” – film artistic)
Probabil putini cinefili pun pret pe morala pe care vrea sa o evidentieze un film deoarece sunt distrasi sa analizeze claritatea imaginii, calitatea sunetului, talentul actorilor si modalitatea de imbinare a acestora. Replica postata imi da de gol placerea de a viziona filme de toate tipurile dar si afinitatea pentru dezvoltarea personala inainte sau odata cu cea profesionala.:)
Citatul de mai sus incheie un film mai mult sau mai putin cunoscut, pentru care sincer va spun, a trebuit sa ma inarmez cu multa rabdare si curiozitate ca sa-l pot urmari. Cu toate acestea, abia in ultimile minute al derularii lui, am realizat ca acesta a fost cel mai realist dar si mai motivant film artistic vizionat de mine. Daca in articolul precedent sustineam ca orice lucru important pentru fiecare dintre noi devine si un obiectiv greu de obtinut, in calea caruia apar semne si cai usoare ce ni-l aduc prea devreme in fata ochilor, filmul nu a facut decat sa-mi intareasca mai tare conceptia si cu siguranta a avut sau va avea acelasi efect asupra oricui.
Dar ce crezi ca presupune un drum greu de parcurs pentru preintampinarea obiectivului? Bineinteles ca primul pas este cel mai greu de facut, si aici ma refer la analiza personala, la descoperirea zonei de talent si la valorificarea ei. Decizia de a ne dezvolta aceasta latura va presupune o schimbare pe care fiecare dintre noi va fi nevoit sa o faca daca in prezent obiectivele nu coincid cu propriile valori. Este cel mai important pas si asigura-te ca-l faci cu dreptul pentru ca vei simti asta in timp, cand starea de bine, de calm si siguranta de sine te va defini ca persoana.
Acesta este un pas pe care-l resimtim ca un salt, este un pas pe care am reusit din fericire sa-l fac si eu, insa am realizat ca materializarea unui vis poate fi comparata cu un joc in care nu ai timp sa te bucuri de nivelele pe care le promovezi. Dupa acest salt din viziunea mea, jocul ne surprinde cu un zid, un zid pe care ni l-am construit cu multa rabdare si grija in timp, inca din perioada copilariei. Bineinteles ca viata nu este atat de dura incat sa nu ne ofere o solutie, tocmai de aceea, cred ca “fereastra pe care putem intra cand usa este inchisa” este mai degraba o franghie pe care trebuie sa te urci pentru a ajunge sus.:) Entuziasmul ne insufla incredere, energie si putere la inceput iar aceste stari isi pot pierde din puteri dupa jumatatea drumului, cand singurele piedici aparute ne apartin insa.
Pare incredibil dar singurii vinovati care ne indeparteaza de implinirea personala suntem chiar noi si credintele noastre limitative. Analizandu-ne, devenim constienti de puterea pe care am acordat-o acestor reguli impuse in cele mai insignifiante activitati zilnice, in cele mai marunte lucruri, in aproape orice interactiune cu lumea exterioara. Trebuie sa constientizam faptul ca aceste credinte exista doar in mintea noastra iar solutia neimplinirii lor este sa realizam ca sursa puterii cestora se afla in perceptiile noastre, nicidecum in realitate. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa realizam cu adevarat ca piedicile vin din propriile conceptii pe care le putem schimba internalizandu-le. Este mai mult decat suficient sa te convingi de posibilitatea, abilitatea si meritul de a-ti personaliza viata renuntand la folosirea uzualelor declaratii precum: “N-am putut niciodata sa..”, “O sa fiu fericit doar cand..”, “Nu poti avea incredere in nimeni..” .
Jocul nu ne permite o meditare inutil de lunga dupa niciun nivel, asa cum am mai spus si am convingerea ca acela care ajunge la capatul sforii, se asteapta sa se bucure de un binemeritat interval de respiro, momente in care gandul ca va primi premiul cel mare este la o aruncatura de bat. Surse sigure imi spun ca nu este asa insa..:)) Acolo, sus, pe zidul de pe care aveti o priveliste mareata iar lucrurile par sa devina clare, va luminati orizonturile privind frumusetea visului vostru dar nu stiti cum va veti bucura de ea avand in vedere ca perimetrul este restrans iar inaltimea este mare. Sa urmeze oare momentul testului suprem pentru care ne calificam doar daca trecem de linia de tusa?
Cel care a ajuns pana in acest punct, inseamna ca are un mic avans in fata mea si cel mai probabil opiniile mele isi vor pierde din credibilitate pentru ca experienta personala sau a celorlalti este cea care ne confera increderea ca lucrurile isi urmeaza cursul dorit, nu-i asa?:) Daca acordam insa vietii statutul de joc si nu de joaca, vom intelege ca un jucator adevarat este recunoscut inca de la inceput, dupa primele nivele parcurse iar ritmul si strategia lui il plaseaza in randul potentialilor invingatori.
Ce voi face eu cand voi avea in fata imaginea visului? Nimic nou.:D Voi aplica tot ce am invatat parcurgand etapele anteriorare: entuziasmul, puterea convingerilor, increderea obtinerii vietii dorite, rezistenta in fata obstacolelor exterioare dar mai ales interioare, pana in momentul in care apa va aparea in calea mea. De ce apa? Pentru ca ea simbolizeaza claritatea, adaptabilitatea si puterea de dominare. Pentru ca apa stinge focul, apa afecteaza metalul, apa hraneste pamantul si este un mediu in care doar invingatorii jocului vor sti sa-si alieze puterea ei. Sarind in apa, vei afla daca esti pe drumul cel bun, daca reusesti sa te adaptezi mediului ei si daca te va conduce la implinirea visului personal. Acum este momentul sa dovedesti tot ce ai invatat dupa fiecare nivel al jocului si de acest moment depinde atingerea obiectivului tau final.
Ma simt in masura sa castig increderea si sa-i conving pe cei din jurul meu vorbind din propria experienta pana intr-un anumit punct dupa care pot doar propune solutii. Cred ca suportul real il regasim in noi insine si cred ca de intuitia noastra si dorinta de ne trai propriile visuri depinde totul. Cel putin asta am observat eu, ori de cate ori viata m-a jucat, motiv pentru care te intreb:
De ce sa nu te joci si tu cu ea, daca la finalul jocului vei primi mai mult decat credeai ca
este posibil, ca poti sau ca meriti?:p
Flavia Vasiliu
