Exista o parte a creierului uman numita cortex prefrontal dorsolateral care are rolul de a filtra informatiile irelevante si nedorite care vin din exterior. De aceea cand ne parvin informatii din exterior care nu sunt in concordanta cu asteptarile noastre, creierul incearca sa le indeparteze. Si le denumeste in general esecuri.
Omul a creat in decursul timpului o adevarata frica de esec, o spaima ingrozitoare si depune eforturi sustinute pentru a evita sa se gandeasca la aceasta realitate.
Prin acel cortex prefontal omul este inzestrat natural sa editeze toate acele lucruri care nu sunt in concordanta cu ceea ce considera ca ar trebui sa se intample, adica cu esecurile lui si incearca in cel mai puternic mod sa nu se mai gandeasca la ele.
Insa cred ca aici este un act deficitar al omului. Esecul face parte din viata noastra , este ceva firesc, se intampla oriunde si de aceea de ce sa il alungam din minte cand mai bine l-am analiza cu atentie, i-am acorda mai mult timp, am fi mai intelegatori, intr-un cuvant am fi mai toleranti cu el.
Esecul reprezinta o stare de normalitate si poate constitui de asemenea, o sursa de invatatura si perfectionare.
Daca esecul este atat de prezent in viata noastra de zi cu zi, de ce nu il studiem mai mult?
Foarte multi oameni de succes, atunci cand vorbesc despre realizarile lor deosebite, mai toti spun ca au inceput prin greseli, prin greutati si prin esecuri. De ce nu consideram esecul ca un factor propulsor, ca un lucru pozitiv?
De ce ne este teama sa stam fata in fata cu propriile esecuri? De ce fugim de ele in loc sa le analizam si sa ne imbunatatim ?
Eu cred ca nu este absolut nicio rusine sa ai esecuri, nu este nimic traumatizant in asta.
In natura, esecul este ceva firesc, o latura a transformarii continue.
Uitati-va cum mor stelele, galaxiile, cum au disparut animalele preistorice, cum au disparut popoare, civilizatii.
Chiar si cei mai succes oameni, care se bucura de apreciere in diverse domenii de activitate, care sunt aplaudati, adulati, care reprezinta modele, pana la urma o vor sfarsi tot printr-un esec. Corpul lor fizic este intr-o continua stare de imbatranire, de degradare, pana la urma cu toti vor dispare.
Eu as spune sa fim mai toleranti cu esecul si sa il consideram un factor de dezvoltare.
