Satisfactia si calitatea vietii

Pentru imbunatatirea vietii exista doua strategii principale.

Prima dintre ele este sa incercam sa adaptam conditiile externe la scopurile noastre.

A doua este sa schimbam modul de receptare a acestor conditii, pentru a se potrivi scopurilor.

Folosita de una singura, nici una dintre aceste strategii nu este eficienta.

Pentru a ne imbunatati viata, trebuie sa ne imbunatatim continutul experientei noastre; in termeni psihologici – calitatea experientei subiective.

Asta nu inseamna ca bogatia, statutul social si puterea, simboluri devenite prea proeminente astazi, sunt irelevante in ceea ce proveste fericirea. Ultimele cercetari arata insa ca exista o corelatie slaba intre bogatie si starea de bine.

Atunci cand meditam asupra experientelor care fac viata mai frumoasa, cei mai multi oameni se gandesc mai intai ca fericirea consta in trairea placerii. Placerea este o componenta importanta a calitatii vietii, dar, in sine, nu aduce fericirea. Ajuta la mentinerea ordinii existente, dar nu poate genera o noua ordine in constiinta.

Din acest motiv, placerea este efemera, iar dezvoltarea eului nu survine ca o consecinta automata a experientelor placute.

Complexitatea necesita investirea energiei psihice in scopuri noi, incitante, de continua inclinatie catre noutate, spre realizare.

Asadar, satisfactia este foarte importanta in viata noastra. Fara multumire, sansele ca viata sa fie placuta sunt destul de mici. De aceea este nevoie totusi sa invatam sa avem satisfactii de pe urma oricarei activitati cotidiene.

Experientele optimale sunt rezultatul unor activitati cu scopuri si reguli precise – activitati ce necesita o investire de energie psihica si care nu ar putea fi desfasurate fara niste aptitudini si abilitati adecvate.

Una dintre modalitatile simple de gasire a preocuparilor stimulative este prin intrarea intr-o situatie competitionala. Cel care se lupta cu noi ne intareste nervii si ne ascute priceperile. Oponentul, de fapt, ne ajuta.

Competitia este stimulativa doar daca poate constitui un mijloc pentru dezvoltarea capacitatilor; ea nu mai este satisfacatoare in cazul in care devine un scop in sine.

Munca productiva si rutina zilnica pot fi de asemeena, satisfacatoare. Deprinderile zilnice pot fi transformate in jocuri ce faciliteaza trecerea prin experiente optimale.