Oamenii prefera lucrurile usoare, caile batatorite, repetabile, cunoscute deja, facute din inertie – si aceasta este un lucru firesc deoarece creierul este facut astfel incat sa consume cat mai putina energie.
Pe aceste considerente, cred ca starea de nefericire reprezinta de fapt o expresie a unei energii minime a constiintei, o stare vegetativa,un refuz al eului interior de a face un efort intens .
A fi nefericit este ceva foarte usor, nu iti trebuie un talent deosebit, nu iti trebuie nicio pregatire in prealabil; oricine poate ajunge foarte facil la aceasta stare.
Din contra, fericirea este o stare la care se ajunge printr-un efort considerabil, este de fapt rezultatul unei actiuni permanente de dezvoltare individuala, reprezinta multe actiuni intreprinse, un urcus, o lupta cu tine insuti si cu mediul care te inconjoara; de fapt trebuie sa duci o batalie foarte determinata pentru a ajunge la starea de fericire.
Fericirea nu este pentru oricine; este doar pentru acei dispusi sa poata duce aceasta lupta istovitoare in primul rand cu propriul eu, cu propria constiinta, cu profilul psihologic cu care s-au nascut.
Si mai mult de atat, pentru a fi fericit iti trebuie mult curaj, curajul luptei cu tine insuti precum si curajul vis a vis de mentalitatea celor din jur.
Intr-o societate in care lumea se declara in marea ei majoritate nefericita, cand omul modern se simte bine cu aceasta stare, a spune si a te manifesta fericit, poate atrage privirele dezaprobatoare ale celor din jur; nu te mai inscrii in majoritate si devii oarecum ,, periculos” pentru cei din jur.
A fi nefericit este o lasitate, un abandon al luptei de zi cu zi cu provocarile vietii, un refuz al cresterii spirituale, o stare de comoditate, o neincredere in fortele proprii si o aplatizare in cadrul unei mase de oameni care resimt aceeasi stare.
Pentru a fi nefericit nu este nevoie de nimic; oricine poate deveni cu usurinta.
Mai suparator e ca foarte rar un om isi doreste cu adevarat sa fie fericit, foarte rar este gata sa isi asume aceasta stare, este foarte greu sa iesi din rutina nefericirii.
Cauza nefericirii este doar in noi insine, doar tu decizi daca ramai in aceasta inchisoare. Nimeni nu este raspunzator pentru nefericirea ta, numai ca tu nu vrei sa iti asumi acest lucru si de aceea cauti motive, dai vina pe altcineva sau altceva pentru propria ta stare.
Asadar, fericirea se obtine cu ambitie, cu determinare, cu lupta, cu schimbarea propriei mentalitati, cu asumarea propriului eu. Este un lucru dificil insa nu imposibil. Si rasplata este uriasa.
