Poate că ajungem într-un anumit moment al vieții în care o stare de nemulțumire ne invadează. Ce fac eu de fapt? Trăiesc așa cum îmi doresc? Are însemnătate viață mea? Mă simt împlinit?
Cu siguranță că fiecare dintre noi avem astfel de momente în care ne punem întrebări și căutăm răspunsuri. Facem rezumate ale viețîi și cel puțin în cazul meu, îmi dau seama că de multe ori rămân dezamăgit. Mi-aș fi dorit parcă să fac mai mult și în special să fac lucruri utile pentru cei din jur.
Dar timpul trece rapid, pe neobservate și am ajuns la concluzia că trebuie să fac o schimbare radicală în viață mea. Altel nu se mai poate, este imperativ, nu exista alta alternativa! Trebuie să mă reinventez și mai cu seama să încep să fac lucruri care au semnificație pentru mine, pentru a mă simți împlinit.
Efoarte ușor să spui că vrei să te schimbi. Lucrul în sine este insa, deosebit de dificil. Va spun din experienta.
Așa încât, mi-am amintit o povestire pe care am aflat-o de la maestrul Andy Szekely și care este foarte elocventă în acest caz.
Vulturii din munțîi Anzi trăiesc în medie cam 70 de ani. Începând cu vârstă de 40 de ani, ghearele lor devin mai puțin rezistente, își pierd ascuțimea și nu mai sunt capabile să prinda cu eficiență prada din zbor.
De asemenea, ciocul devenit prea lung și flexibil nu-l mai ajută la sfasiatul prăzii.
Aripile au îmbătrânit, penele s-au îngroșat și rărit, așa încât îi afecteaza zborul.
Vulturul andin are însă un instinct grozav de supraviețuitor. În această stare jalnică în care se află, nu are decât două opțiuni: să moară sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 zile.
Toți vulturii aleg a două varianta: aceea de a acceptă transformarea. Și aceasta nu este deloc ușoară; este cu multă durere, suferință și sânge.
Astfel, își găsește o crăpătura într-o stâncă înaltă, unde își face un adăpost.
Acolo el începe să își lovească ciocul de piatră, de nenumarate ori până ce acesta se rupe. Va dați seama ce durere suportă.
După ce rămâne fără cioc, așteaptă săptămâni bune până îi crește altul nou.
Iar după aceasta, continuă transformarea: cu ciocul regenerat, își smulge ghearele și așteaptă iarasi câteva săptămâni să-i crească altele.
Iar apoi, cu o ultima sforțare, cu ciocul și ghearele înnoite, își smulge vechiul penaj, rămânând gol pentru iarăși câteva săptămâni. Acum este deosebit de vulnerabil, slăbit și neajutorat.
Însă el are încredere în instinctul lui; în curând noul penaj începe să apară, se dezvoltă, iar vulturul începe în curând să își exerseze zborul.
Acum este o pasăre nouă, cu aceeași semeție inițială: are pene tinere, gheare puternice și cioc nimicitor.
Astfel, fiind cu totul nou, își reia faimosul zbor peste înălțimile lumii și reușește să mai trăiască încă 30 de ani.
Aceeași stare o resimt și eu momentan: simt că aripile s-au rarefiat, parcă mușchii ar vrea să se odihnească, vederea nu mai este atât de ageră, reactivitatea este încetinită.
Însă nu îmi fac niciun fel de griji; mă voi înnoi asemenea vulturului, îmi voi întări determinarea și motivația, îmi voi accelera încrederea în mine și dorința de reușită, voi pluti cu încredere peste orice obstacol ar putea apare în calea zborului.
Sunt în starea de ,, vultur”!
Articole