Si cand crezi ca viata nu-ti mai e aliat..
Cred ca imi formez fara sa-mi dau un obicei in a redacta anumite notite in escalele pe care nu stiu cum altfel le-as putea valorifica si incepe sa ma fascineze destul de tare metoda asta.. Imi aglomerez din ce in ce mai mult stilul de viata dar cred ca lucrul asta este si motivul care-mi creeaza intrebari, noi lamuriri si raspunsuri primite in urma experientelor traite…
De exemplu, in ultimile luni am incercat sa analizez o situatie de care toata lumea se loveste si la care nu gaseam o explicatie logica pana acum cateva zile cand o meditatie asupra subiectului in timpul unei bai relaxante m-a ajutat sa o descopar si sa o conturez.
Nu am inteles niciodata de ce viata te surprinde placut si-ti ofera ce-ti doresti exact atunci cand renunti, ba mai mult, ea face asta in ultimul moment, cand impui niste termeni temporali..
La prima vedere, totul pare un joc la care nici macar nu stii regulile insa cred totusi ca asta este si esenta ironica a acestui tip de situatii: in realitate suntem indrumati sa renuntam la a ne planifica toata viata intr-un mod riguros, chiar si atunci cand este vorba de ceva pe care ni-l dorim sincer si nu luptam pentru el din mandrie, vanitate sau sub influenta cuiva. Putem considera ca regula jocului este “fara reguli”, fara machete, strategii, sabloane sau chiar interese.
In acelasi timp, faptul ca ne atasam de o persoana, un lucru sau o stare sunt un alt motiv pentru care nu ne atingem scopul si asta pentru ca doar lucrurile care au la baza spiritualitate si durabilitate ofera impliniri real satisfacatoare. Spun asta pentru ca atasamentul presupune o stare, o iubire conditionata care contrazice naturaletea trailor iar lucrul acesta poate amana sau chiar anula implinirea unui vis. In momentul in care esti sincer cu tine si lupti pentru ce vrei, totul se leaga frumos iar aprecierea si recunostinta noastra de mai apoi determina viata sa ne ofere orice peste asteptari.
Putem sa ne imaginam ca viata se comporta precum un fluture care zboara ori de cate ori vrem sa-l prindem si ne cauta prezenta atunci cand il asteptam fara nicio fortare. Nu ar fi rau sa incepem sa dam si vietii o sansa sa ne surprinda, sa ne limitam la a ne descoperi prin a afla cine suntem si ce ne dorim cu adevarat. Proiectandu-ne fiecare gand sau gest cream sabloane de atitudine si strategii care pot functiona o perioada pana se uzeaza dar rezultatele vor fi intotdeauna false si superficiale. Prima alegere ne apartine dar urmatoarelele le poate prelua o viata in care nici macar nu suntem prezenti spiritual.. De ce sa nu profitam de faptul ca a trai simplu, clar si mai ales sincer ne va oferi de fiecare data premiul cel mare? La intrebarea asta nici nu vreau sa caut beneficiile…
Flavia Vasiliu
