,,Zahir” inseamna in araba ,,notoriu”, ,,vizibil”, este unul dintre cele nouazeci si noua nume ale lui Allah.
Intr-un alt sens, inseamna fapturi si lucruri care au atat de mare putere incat nu pot fi uitate si a caror imagine sfarseste prin a-i innebuni pe oameni.
Mai exact este vorba despre obsesii de care nu putem scapa atat de usor.
Zahirul este o poveste nespusa despre acele ganduri sau obiecte care devin obsedante si care devin pentru acei nefericiti, singurul scop in viata.
In vechiul Iran exista un instrument de masura a unghiurilor dintre planete ( astrolab ) despre care se spune ca acela care il privea o data, nu mai putea sa se gandeasca la nimic altceva si aceasta obsesie ajungea la nebunie. Acesta a fost si motivul pentru care regele a ordonat sa fie azvarlit acolo unde era marea mai adanca.
Cu alte cuvinte, zahirul poate fi catalogat ca o tulburare a vointei care se manifesta prin prezenta unor idei si ganduri fixe, care apar obsesiv, care staruie si care intr-un final iti acapareaza intreaga minte, pana la disperare.
In viata pot sa apara evenimente bruste, neasteptate, care sa ne ia prin surprindere si pentru care nu suntem pregatiti sa le facem fata. Cand totul pare organizat in viata noastra, atunci apare pericolul, modificarea si de abia atunci ne dam seama ca intreaga noastra realitate nu are nicio baza solida.
Atunci ne construim in mintea noastra ,, zahirul”, acele ganduri care incep incet-incet sa ne acapareze intreaga minte, incat nu reusim sa ne mai concentram la nimic altceva.
Daca vom continua sa fim slabi la aceste obsesii, daca nu reusim sa ne ridicam si sa descoperim noi alternative in realitatea noastra complicata, putem ajunge usor la acea stare a nebuniei.
Haideti deci, sa ingropam cat mai adanc orice zahir care incolteste inlauntru nostru.
