Am ajuns la concluzia ca nu stim sa ne petrecem timpul liber intr-un mod rational.
Acum cativa ani in urma, ,,Grupul pentru Dezvoltarea Studiului Psihiatriei” din Statele Unite si-a incheiat raportul anual cu concluzia:  ,,Pentru cei mai multi americani, timpul liber este periculos”.
De ce ar fi aceasta avertizare atat de serioasa?
Cu totii ne dorim cat mai mult timp liber, visam la el, consideram ca reprezinta drumul spre fericire, in timp ce munca e vazuta ca un rau necesar. Pentru multi, a avea foarte mult timp liber, a nu face nimic, a ajuns la rang de virtute,  stil de viata. Nu este nevoie de niciun talent pentru acest lucru.
Insa exista dovezi care atesta ca lucrurile se petrec exact invers: e mai greu sa te bucuri de timpul liber decat de munca.
Sa ai timp liber la dispozitie nu imbunatateste calitatea vietii decat daca stii cum sa il utilizezi eficient si nu este, in niciun caz, ceva care se invata automat.
Omul este creat pentru a fi intr-o permanenta miscare. Fara scopuri si fara interactiunea cu ceilalti, constiinta este invadata de haos, incepe sa hoinareasca pe taramuri ale pierzaniei. Mai intai iti pierzi motivatia si concentrarea, dupa care mintea se opreste asupra unor probleme nerezolvabile, ceea ce cauzeaza anxietate.
Pentru a scapa de aceasta stare nedorita, omul recurge la strategii care sa elimine entropia psihica; cauta stimuli care sa alunge din constiinta sursele de anxietate.
Si care credeti ca ar fi acesti stimuli? privitul la televizor, cititul de carti usoare, practicarea de diverse jocuri de noroc, consum de alcool, sex excesiv.
Oare asa sa ne utilizam putinul nostru timp liber, in lucruri superficiale, prozaice, in activitati pasive, neinteresante? Atat de putin valoram?
A utiliza timpul liber reprezinta o arta, un lucru dificil, o provocare. Vestea buna e aceea ca, prin putina perseverenta si efort, putem  ajunge sa ne utilizam timpul liber intr-un mod constructiv , care sa ne aduca adevaratele satisfactii.

Cuvantul grecesc ,, idiot” desemna la origine o persoana care traia singura; se presupunea ca, fara sa interactioneze social, o astfel de persoana ar fi incompetenta la nivel mental.

Persoanele care stau prea mult timp singure au, adeseori, probleme.

Cei care sunt tot timpul singuri pot cadea prada usor depresiei si alienarii.

Mintea unui individ singur este vulnerabila la rataciri si temeri irationale.

Cand purtam o discutie banala, atunci cand cineva ne saluta, cand cineva discuta maruntisuri cu noi, este un lucru foarte important – inseamna ca existam; aceste lucruri ne fac sa constientizam faptul ca facem parte din aceasi realitate cu celalalt.

Functia fundamentala a contactelor cu ceilalti, chiar si a celor de rutina, este intretinerea realitatii, atat de indispensabila. In caz contrar, constiinta se poate dezintegra pana la haos.

      Asa cum am explicat si in articolul precedent –  Porneste pe drumul visat si nu te opri pentru nimic in lume – siguranta, relaxarea, entuziasmul si implinirea le traim doar atunci cand obiectivele noastre corespund propriilor valori.. Ideal ar fi sa ne dezvoltam intuitia de a simti de fiecare data cand sa mergem mai departe si cand sa renuntam la ambitiile imature dar cum prea bine stim, aceasta pregatire, o obtinem abia dupa ce ajungem sa ne cunoastem indeajuns. Drept urmare, tot ce putem face este sa experimentam, sa nu ne blocam in fata unui ghinion minor dar nici inaintea unui pericol mai mare, cu alte cuvinte, sa nu ne victimizam sau sa interpretam obstacolele ca fiind semne protectoare.  M-am obisnuit cu ideea ca tot ce este important pentru mine nu se poate obtine usor si chiar daca stiu ca lucrurile nu se vor desfasura lin, intampin toate piedicile care apar in calea telului meu cu un zambet care ar putea spune: Am mai fost pe aici odata..

Cu toate astea, discutand cu prietenii, am ajuns la concluzia ca experientele anterioare si credintele limitative carora le-am conferit forta si pe care le-am incarcat cu energie si rezistenta, sunt cele care ne fac sa refuzam sa ne mai implicam in obtinerea unui lucru dorit. Tocmai de aceea sustin incercarea si valorificarea oricaror ocazii aparute, deoarece este singura metoda care ne poate ajuta sa nu ne mai cream sabloane si sa ne prezicem singuri viitorul. Renuntand la dialogul interminabil cu tine insuti, vei renunta la regulile pe care ti le impui cand iti spui: “Stiu sigur ca procedand asa, mi se va intampla sa..”, “De cate ori patesc asta, urmeaza sa..”, “Am siguranta ca asta va fi urmatorul lucru care va avea loc daca voi continua sa..”. Vei vedea ca atata timp cat te vei opri din a-ti pune singur piedici si te vei incarca cu energie pozitiva,  vei putea depasi orice, inclusiv obstacolele create de factorii externi.

Partea care mi se pare cea mai interesanta in depasirea obstacolelor este ca vei ramane surprins sa vezi cum anumite intamplari care au loc in viata ta, anumite persoane pe care le intalnesti nu au facut decat sa te determine sa-ti exploatezi energia, puterea si rabdarea, pana la a te indeparta de lucrul dorit pe care l-ai avut mereu in fata ta..:). Mi s-a intamplat si mie sa cred ca toata aceasta implicare era lipsita de sens pentru scopul propus, ba mai mult, eram extrem de convinsa ca nu faceam decat sa ma indepartez de tot ce-mi propuneam. Imi place sa numesc aceste abateri sau intorsaturi de situatie, ghinioane benefice, deoarece de fiecare data cand reusesc sa le depasesc, constientizez lectia invatata si rolul lor pozitiv. Chiar daca tot ce ai avut nevoie sau ce ti-ai dorit s-a aflat langa tine in tot acest timp, abaterile de care vorbeam te ajuta sa te descoperi, iti incearca dorinta de a obtine ceva iar in unele situatii te poate apropia mai mult de persoanele dragi tie. Cu alte cuvinte, timpul care pare sa-ti amane implinirea unui vis, iti va demonstra in final utilitatea, de fiecare data cand iti vei propune ceva. De ce sa nu incerci sa lupti pentru ce-ti doresti cu adevarat cand stii ca toti avem aceeasi finalitate si mai important e cum iti traiesti viata si nu cat? Poate fi greu, dar daca nu incerci, devine sigur imposibil!:)

Acum stiu sigur ca “Nimic nu e intamplator” si am certitudinea ca si tu crezi in acele situatii sau persoane pe care le cunosti in momentele-cheie din viata ta pe care nu le treci cu vederea ca fiind simple coincidente. Acesta este insa un alt subiect pentru o alta discutie iar acum nu ramane decat sa te intreb: De ce sa acorzi situatiilor favorabile statutul de pur noroc sau coincidenta banala iar ghinionul sa-l interpretezi ca fiind un lucru care te protejeaza de experientele neplacute? Mi se pare o intrebare rezonabila cu un singur raspuns pe care il stim prea bine..Mai ramane loc, timp de interpretari?!:)

Flavia Vasiliu

“Sa poti vedea lucrurile aflate la mii de kilometri distanta, sa poti vedea lucrurile ascunse dincolo de zidurile camerelor inchise, sa te poti apropia de ele daca depasesti pericolele ce apar in calea ta,  doar asa te vei descoperi pe tine insuti si lumea care te va uimi, pentru ca asta este scopul vietii..”

(“The secret life of Walter Mitty” – film artistic)

Asa cum am precizat si in una din ultimile mele postari de pe pagina de Facebook, voi folosi citatul de mai sus dar si feedback-ul meu legat de acest film ca punct de plecare pentru a dezvolta subiectul acestui articol. Dorindu-mi sa am continuitate vis-a-vis de temele anterioare tratate dar si sa fiu in ton cu activitatile pe care atat echipa Starquinius cat si fiecare dintre noi le are in plan la orice inceput de an, s-a intamplat ca filmul vizionat sa fie lansat in cel mai potrivit moment, zic eu..:D

Pelicula “The secret life of Walter Mitty” face parte din categoria filmelor formatoare pe care le prefer si cel putin pentru mine, premiera lui a rulat intr-o perioada in care aveam nevoie de acele mici impulsuri pentru a merge mai departe cu mai multa incredere si entuziasm. Cred ca banuiesti la ce ma refer, pentru ca atat noi cat si cei din jurul nostru avem momente in care ne agatam de orice  lucru care ne poate incuraja si confirma ca suntem pe drumul cel bun iar confuziile sau privitul inapoi nu sunt deloc cele mai bune idei..

Am incercat sa evit pe cat posibil subiectul acestui articol, deoarece reprezenta o dilema pe care nu reuseam sa o deslusesc, ma simteam nesigura si nu stiam cum sa interpretez tot ce mi se intampla. Pur si simplu nu ma puteam decide daca obstacolele pe care trebuia sa le depasesc erau doar  incercari care imi probau dorinta de a-mi implini visul sau ma atentionau ca lupta pe care o duceam era o ambitie neconstructiva.

Chiar daca va parea revoltator, iti voi spune ca sfaturile familiei si ale prietenilor nu m-au ajutat sa aflu ce vreau sau ce mi se potriveste, nu mi-au clarificat ideile dar nici nu mi-au indepartat confuziile care-mi acaparau mintea. Desi eram convinsa ca vazute din exterior, lucrurile nu par atat de complicate iar obiectivismul celor din jurul meu  imi va putea simplifica ideile necontrolate, imi va indeparta grija si intr-un final imi va solutiona problemele, raspunsurile pe care le primeam nu erau cele mai asteptate replici. Cu siguranta ai primit si tu indemnuri precum “Fa doar ce simti..”, “Gandeste-te ce vrei cu adevarat..”, “Intreaba-te ce te-ar face fericita cu adevarat” si posibil sa-ti fi limpezit gandurile dar voi fi sincera si-ti voi spune ca cel putin pentru mine, utilitatea lor nu a fost la fel de puternica pentru ca eu nu stiam ce simt sau ce vreau si deseori eram subiectiva pentru ca imi cream o imagine diferita de cea reala.

Drept urmare, am inceput sa analizez efectele deciziilor pe care le luam interpretand anumite semne, noroc si ghinion deopotriva. Mai exact, am fost atenta la ce s-a intamplat atunci cand m-am ambitionat sa merg mai departe in ciuda obstacolelor pe care trebuia sa le depasesc dar si ce s-a intamplat cand am renuntat sa risc sau sa incerc sa dau piept cu pericolele care se abateau. Totodata, mi-am zis ca trebuie sa urmaresc cu grija efectele actiunilor mele asupra cursului vietii si sa remarc starile care ma incercau.

Despre rezultatele remarcate si deciziile luate, veti putea citi mai multe maine, cand va fi postata partea a doua a articolului.:)

Flavia Vasiliu

“Daca vrei sa incerci, incearca pana la capat. Alfel, nici nu incepe. Asta poate insemna sa iti pierzi prietena, sotia, rudele, slujbele. Si poate mintile. Ar putea insemna sa nu mananci 3-4 zile. Ar putea insemna sa ingheti pe o banca in parc. Ar putea insemna puscaria. Ar putea insemna bataie de joc, izolare. Izolarea este un cadou. Toate celelalte sunt teste ale rezistentei tale. A cat de mult vrei sa o faci. Si o vei face in ciuda respingerii. A celor mai rele sanse. Si va fi mai bine decat orice altceva iti poti imagina. Daca vrei sa incerci, fa-o pana la capat.”

                                                                     („Factotum” – film artistic)

Probabil putini cinefili pun pret pe morala pe care vrea sa o evidentieze un film deoarece sunt distrasi sa analizeze claritatea imaginii, calitatea sunetului, talentul actorilor si modalitatea de imbinare a acestora.  Replica postata imi da de gol placerea de a viziona filme de toate tipurile dar si afinitatea pentru dezvoltarea personala inainte sau odata cu cea profesionala.:)

Citatul de mai sus incheie un film mai mult sau mai putin cunoscut, pentru care sincer va spun, a trebuit sa ma inarmez cu multa rabdare si curiozitate ca sa-l pot urmari. Cu toate acestea, abia in ultimile minute al derularii lui, am realizat ca acesta a fost cel mai realist dar si mai motivant film artistic vizionat de mine. Daca in articolul precedent sustineam ca orice lucru important pentru fiecare dintre noi devine si un obiectiv greu de obtinut, in calea caruia apar semne si cai usoare ce ni-l aduc prea devreme in fata ochilor, filmul nu a facut decat sa-mi intareasca mai tare conceptia si cu siguranta a avut sau va avea acelasi efect asupra oricui.

Dar ce crezi ca presupune un drum greu de parcurs pentru  preintampinarea obiectivului? Bineinteles ca primul pas este cel mai greu de facut, si aici ma refer la analiza personala, la descoperirea zonei de talent si la valorificarea ei. Decizia de a ne dezvolta aceasta latura va presupune o schimbare pe care fiecare dintre noi va fi nevoit sa o faca daca in prezent obiectivele nu coincid cu propriile valori. Este cel mai important pas si asigura-te ca-l faci cu dreptul pentru ca vei simti asta in timp, cand starea de bine, de calm si siguranta de sine te va defini ca persoana.

Acesta este un pas pe care-l resimtim ca un salt, este un pas pe care am reusit din fericire sa-l fac si eu, insa am realizat ca materializarea unui vis poate fi comparata cu un joc in care nu ai timp sa te bucuri de nivelele pe care le promovezi. Dupa acest salt din viziunea mea, jocul ne surprinde cu un zid, un zid pe care ni l-am construit cu multa rabdare si grija in timp, inca din perioada copilariei. Bineinteles ca viata nu este atat de dura incat sa nu ne ofere o solutie, tocmai de aceea, cred ca “fereastra pe care putem intra cand usa este inchisa” este mai degraba o franghie pe care trebuie sa te urci pentru a ajunge sus.:) Entuziasmul ne insufla incredere, energie si putere la inceput iar aceste stari isi pot pierde din puteri dupa jumatatea drumului, cand singurele piedici aparute ne apartin insa.

Pare incredibil dar singurii vinovati care ne indeparteaza de implinirea personala suntem chiar noi si credintele noastre limitative. Analizandu-ne, devenim constienti de puterea pe care am acordat-o acestor reguli impuse in cele mai insignifiante activitati zilnice, in cele mai marunte lucruri, in aproape orice interactiune cu lumea exterioara. Trebuie sa constientizam faptul ca aceste credinte exista doar in mintea noastra iar solutia neimplinirii lor este sa realizam ca sursa puterii cestora se afla in perceptiile noastre, nicidecum in realitate. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa realizam cu adevarat ca piedicile vin din propriile conceptii pe care le putem schimba internalizandu-le. Este mai mult decat suficient sa te convingi de posibilitatea, abilitatea si meritul de a-ti personaliza viata renuntand la folosirea uzualelor declaratii precum: “N-am putut niciodata sa..”, “O sa fiu fericit doar cand..”, “Nu poti avea incredere in nimeni..” .

Jocul nu ne permite o meditare inutil de lunga dupa niciun nivel, asa cum am mai spus si am convingerea ca acela care ajunge la capatul sforii, se asteapta sa se bucure de un binemeritat interval de respiro, momente in care gandul ca va primi premiul cel mare este la o aruncatura de bat.  Surse sigure imi spun ca nu este asa insa..:)) Acolo, sus, pe zidul de pe care aveti o priveliste mareata iar lucrurile par sa devina clare, va luminati orizonturile privind frumusetea visului vostru dar nu stiti cum va veti bucura de ea avand in vedere ca perimetrul este restrans iar inaltimea este mare. Sa urmeze oare momentul testului suprem pentru care ne calificam doar daca trecem de linia de tusa?

Cel care a ajuns pana in acest punct, inseamna ca are un mic avans in fata mea si cel mai probabil opiniile mele isi vor pierde din credibilitate pentru ca experienta personala sau a celorlalti este cea care ne confera increderea ca lucrurile isi urmeaza cursul dorit, nu-i asa?:) Daca acordam insa vietii statutul de joc si nu de joaca, vom intelege ca un jucator adevarat este recunoscut inca de la inceput, dupa primele nivele parcurse iar ritmul si strategia lui il plaseaza in randul potentialilor invingatori.

Ce voi face eu cand voi avea in fata imaginea visului? Nimic nou.:D  Voi aplica tot ce am invatat parcurgand etapele anteriorare: entuziasmul, puterea convingerilor, increderea obtinerii vietii dorite, rezistenta in fata obstacolelor exterioare dar mai ales interioare, pana in momentul in care apa va aparea in calea mea. De ce apa? Pentru ca ea simbolizeaza claritatea, adaptabilitatea si puterea de dominare. Pentru ca apa stinge focul, apa afecteaza metalul, apa hraneste pamantul si este un mediu in care doar invingatorii jocului vor sti sa-si alieze puterea ei. Sarind in apa, vei afla daca esti pe drumul cel bun, daca reusesti sa te adaptezi mediului ei si daca te va conduce la implinirea visului personal. Acum este momentul sa dovedesti tot ce ai invatat dupa fiecare nivel al jocului si de acest moment depinde atingerea obiectivului tau final.

Ma simt in masura sa castig increderea si sa-i conving pe cei din jurul meu vorbind din propria experienta pana intr-un anumit punct dupa care pot doar propune solutii. Cred ca suportul real il regasim in noi insine si cred ca de intuitia noastra si dorinta de ne trai propriile visuri depinde totul. Cel putin asta am observat eu, ori de cate ori viata m-a jucat, motiv pentru care te intreb:

De ce sa nu te joci si tu cu ea, daca la finalul jocului vei primi mai mult decat credeai ca

este posibil, ca poti sau ca meriti?:p

Flavia  Vasiliu

            In urma cu cativa ani, am incercat sa ma dezvolt profesional inainte de a ma dezvolta personal si am realizat ca nu am avut baza necesara pentru a face fata cerintelor, deoarece am fortat imprejurarile sa obtin tot ce imi propuneam impotriva propriilor convingeri.

            Imi creasem idei false despre multe lucruri care in timp s-au intors impotriva mea, insa experientele si deschiderea personala m-au ajutat sa-mi limpezesc gandurile si sa vad viata asa cum este ea in realitate: dorindu-mi sa fiu o persoana “populara”, am observat cum toate persoanele si situatiile la care ma obligam sa fac fata mi-au consumat treptat energia; mi-am dat seama ca dominand o discutie si impunandu-ti punctul de vedere chiar si atunci cand nu esti in cunostinta de cauza, nu demonstrezi puterea, ci o imaturitate neconstientizata; am ajuns la concluzia ca banii nu sunt cei mai importanti, ei reprezinta un mijloc de schimb la care noi apelam pentru a obtine ce avem nevoie sau ce ne dorim, iar mult mai importante sunt beneficiile si statutul; copiind trasaturile persoanelor din jurul meu dar si vietile lor personale, am ajuns rapid la preluarea ticurilor lor verbale, obiceiurilor proaste si conceptiilor gresite despre viata, iar constientizarea acestui lucru m-a ajutat sa iau doar ce e mai bun si mai potrivit mie.

            Odata cu dezvoltarea personala m-am simtit mai linistita, mai sigura pe mine iar promovarea testului mi-a fost confirmata prin felul in care toate imprejurarile    m-au ajutat intr-un mod incredibil sa fiu persoana potrivita la locul si in momentul potrivit. Ma simt norocoasa pentru faptul ca acum nu ma pot lasa pacalita de tentatii sau de acele semne care-ti usureaza calea cand iti doresti ceva greu de obtinut si  m-as bucura daca transmitand micul rezumat al experientei mele, voi putea fi inteleasa, aprobata si utila pentru oamenii  din jurul meu si nu numai.

            Acum am puterea sa recunosc in fata rudelor, a prietenilor, a colegilor, faptul ca mi-am sacrificat valorile pentru a obtine un lucru din orgoliu si surprinzator sau nu, pasul cel mai dificil a fost sinceritatea in fata sinelui, faptul ca a trebuit sa renunt la a ma mai ascunde in spatele unei persoane create cu talent si iscusinta.:D

            Fiecare dintre noi parcurge la un moment dat niste etape grele, iar confuzia te determina sa apelezi la sfaturile celor care au fost nevoiti sa rezolve probleme similare. Oferirea unui ajutor de orice fel imi creeaza o stare placuta si cu toate astea refuz sa dau sfaturi chiar si atunci cand imi sunt cerute, tocmai pentru a evita imitarea, pentru ca, a nu fi copiata, este ceea ce imi doresc. De aceea, te intreb pe tine: preferi sa copiezi solutia salvatoare pentru a te forma si a iesi dintr-un impas sau alegi sa adaugi personalitatii tale doar lucrurile care rezoneaza cu ea?

            Eu am ales deja si am inteles imediat ca o alegere trebuie sa fie sustinuta cu o implicare constanta si motivanta. Cum nimic important nu se obtine usor, voi continua sa scriu, sa-mi castig credibilitatea in fata voastra si asta doar pentru a-mi atinge implinirea ravnita de a fi un suport pentru toti cei din jurul meu.:.)

Flavia Vasiliu

Ce este fericirea? Cred că este visul tuturor oamenilor și cine poate ști, poate că nu doar visul oamenilor… Indiferent ce ar însemna să fii fericit, cred că asta vânăm. Și nu am folosit întâmplător acest termen „vânăm”. Este inutil să facem un sondaj de opinie cu Ce înseamnă pentru tine să fii fericit? Pentru că s-au făcut deja astfel de sondaje, și dacă pentru unii dintre noi a fi fericit înseamnă: să treci peste o boală/ să fii sănătos, să ai o casa, o mașină, încheierea unei relații dificile, să avansezi profesional, să treci de sesiune, să iei Bac-ul, să îndeplinești o sarcină care te pune în dificultate, lista ar fi cu siguranță infinita. Pentru fiecare dintre noi lista este mereu deschisă și în schimbare, pe măsură ce îndeplinim câte ceva ce ne face fericit imediat, căutăm altceva care sa ne facă fericiți. și de cele mai multe ori ne spunem „Dacă mi se va îndeplini și această dorință sau daca scap și de asta atunci voi fi fericit” și iar și iar până ne trezim, sau poate nu, alergând după această fericire care mereu fuge de noi și noi dupa ea.

Hmmm… ce ar fi ca la un moment dat sa ne oprim din căutat lucruri care ne fac fericiți și să le primim pur și simplu. Dacă într-o dimineață de luni în loc să ne trezim cu gândul : luuuuuuuuuuuuuuuuuni, maaaaaaaaaaarți, miercuuuuuuuuuuuri, jooooooooi, vineri,sâmbătă, duminică, ne-am trezi cu gândul : oare cu ce bucurii mă va surprinde viața în această zi sau săptămână. Trebuie să recunoaștem că într-o zi sau într-o săptămână există și momente sau lucruri care ne fac totuși fericiți.

Cineva spunea „Ca să poți fi fericit…dă drumul lucrurilor ce te fac trist”.

Dacă ar exista un moment în fiecare zi în care să conștientizăm care sunt lucrurile triste la care putem renunța în acel moment pentru a lăsa loc fericirii. Oare cum ar fi? Din experiența personală vă spun că este mai simplu decât pare și cu rezultate garantate și imediate. Mă refer aici la lucrurile care ne stresează inutil și umbresc fericirea care provine din ceva mic, de exemplu în pauza de la serviciu poți asculta 5 minute o melodie care îti place sau poți suna pe cineva drag, decât să te plângi că mai ai încă 4; 5 sau 6 ore de muncă, ai sarcini dificile de îndeplinit și probleme acasă.

Fiecare dintre noi poate găsi lucruri triste, bune de aruncat pentru a lăsa loc bucuriei.

Cu drag Nico! 

Am dreptul să uit

de Ana Iuliana Armanu

Știu că e important să păstrezi vie conștiința propriei valori. Dreptul de a primi din partea celuilalt recunoștință, de a primi plata în zâmbet (chiar și din ochi, dacă gura nu mai poate zambi), pentru grijă.Eu nu cred în nevoia de sacrificiu de sine ci în puterea lui ”a da” și ”a primi”.

M-am întâlnit de câteva ori cu oameni pe care i-am provocat, sau i-am susținut să își imagineze și (neapărat) să scrie o listă de drepturi. Drepturile lor de oameni mari. Crede-mă, e un proces cu totul surprinzător, așa că alături de ei am fost foarte atentă, am râs, mi-am încruntat sprâncenele, am fost foarte foarte mirată sau am tăcut.

De curând mi-am dat seama că pentru mine nu am scris niciodată o listă de drepturi. O scriu acum.

Eu sunt Ana Iuliana Armanu și am dreptul să visez. Am dreptul să iubesc și să fiu iubită. Am dreptul să pierd. Am dreptul să mă bucur. Am dreptul să îmi cunosc emoțiile. Am dreptul să îmi fie rușine. Am dreptul să fiu tristă. Am dreptul să fiu frumoasă. Am dreptul să nu fiu suficient de bună. Am dreptul să îl iubesc pe tata. Am dreptul să fiu bolnavă. Am dreptul să îmi imaginez. Am dreptul să dansez. Am dreptul să mă cred deși nu sunt. Am dreptul să greșesc. Am dreptul să iert și să fiu iertată. Am dreptul să mă tem. Am dreptul să sărut. Am dreptul să nu știu. Am dreptul să mă îndrăgostesc. Am dreptul să mă bucur de soare. Am dreptul să visez marea (și o visez mereu când sunt fericită).

Am dreptul să uit.

Folosesc acest drept al meu ca să uit de mine. Acum, în acest moment. Folosesc acest drept al meu și uit de mine pentru că am dreptul să nu mă iau mereu în serios, și să mă tot creez.

Reinventează-te! Scrie o listă de drepturi. A ta.

Educația pentru iubire

de Ana Iuliana Armanu

Mai demult, am creat o cutie pentru vise. Nu din nevoia de a le închide, mai mult pentru bucuria de a le scrie pe hârtie. Tot atunci am întâlnit oameni care i-au dăruit cutiei mele vise, scrise în joacă și însoțite de întrebarea foarte serioasă:”Dar ce faci cu ele?”

Le scriu acum, alese la întâmplare, ca o dovadă a faptului că dacă îi întrebi îndeajuns de serios, oamenii mari încă visează: ”visez să fie bine”, ”visul meu este secret”, ”visez să fie cel mai frumos Crăciun, să deschidem oficial cabinetul, într-un spațiu nou de împărățire, vreau o casă pe care să o construiesc împreună cu iubitul meu”, ”visez să fiu fericită”, ”visez la ziua în care îmi va trece răceala”, ”visez să împărățesc”, ”visez să mă fac aviator”, ”să se îndrăgostească de mine”și da, visul meu ”visez să vorbesc despre Educația pentru Iubire, într-un spațiu potrivit, cu oameni care îmi sunt dragi”.

Continuarea este despre un vis împlinit.

Imi imaginez că educația pentru iubire este un proces, o sumă de alegeri pozitive, capacitatea ta de a alege în mod conștient ceea ce te susține, ceea ce te valorizează. Cred că în mod greșit suntem învățați că ceilalți ne pot pune într-o lumină bună. Ceilalți pot aprinde becurile, însă e alegerea ta dacă vrei să te bucuri de lumină. Îndrăznesc să cred că educația pentru iubire schimbă felul în care ne raportăm la educație.

Dar dacă ceea ce am fost învățați pînă acum despre ”a învăța” este o continuă condiționare?

În educația pentru iubire nu există competiție deoarece nu te poți întrece cu ceilalți în a face alegeri bune pentru tine. Tu faci alegerile. Rezultatul alegerilor este înafara grilei de evaluare. A schimba felul în care privești educația nu înseamnă a fi creativ, a inventa noi strategii – înseamnă doar a alege cu ochii deschiși. Pentru tine. A fi de partea ta. Este poate cea mai puternică resursă și aceasta merită antrenată.

Acum, societatea este foarte preocupată să modeleze persoane eficiente, oameni competenți care se descurcă în orice situație, foarte bine pregătiți în profesiile lor. Am întâlnit copii care au un program foarte încărcat: trebuie să particip la concursul de matematică, să merg la cursuri de înot, de bune maniere, să îmi fac temele, să citesc, trebuie să obțin un rezultat mai bun decât al colegului meu.

Am întâlnit copii de 10 ani cu preocupările unui adult. Am întâlnit copii hiperspecializați, hipercompetitivi, superpregătiți. I-am ascultat și am încercat să mi-i imaginez maturi. Ocupați, prinși într-o formare continuă, într-o luptă grea pentru un job mai bun, pentru o mașină mai mare, pentru o locuință într-o zonă mai bună. Mai bun, mai mare, mai puternic, mai bogat, mai mult. Mereu mai mult.

Stop. Părinți din toată lumea, vă rog, opriți-vă!

Opriți-vă pentru un moment și răspundeți. Alegerea pe care o faceți în acest moment pentru copilul vostru este pentru binele său din acest moment, sau mai degrabă servește construirii unui viitor luminos?

Această alegere creează contextul potrivit pentru un prezent pozitiv?

În acest moment aș vrea să introduc în discuție termenii de prezent pozitiv și viitor pozitiv. Ecuația e simplă. Fiecare părinte își dorește un viitor sigur și prosper pentru copilul său, iar pentru a împlini această dorință investește toate resursele posibile: timp, energie, bani, emoție și informații. Parcursul educațional al unui copil este un drum lung, cu suișuri și momente de cădere, iar în numele educației se fac nesfârșite alegeri. În numele educației copiii sunt implicați în activități de care nu se bucură, urmează un program încărcat, devin speriați la gândul că rezultatele nu vor fi satisfăcătoare. Pentru educație și prin educație copiii sunt purtați tot mai departe de prezentul pozitiv.

Întregul concept de educație pentru iubire are o idee centrală – gândul că în orice context al vieții tale e nevoie să fii de partea ta. Să faci alegeri care te susțin, care te pun in valoare, care te onorează. Viața însăși este un lung șir de alegeri și cred cu tărie că îți datorezi ție asta. Nu familiei, nu prietenilor, nu societății. Ție. Ai datoria să fii cel mai bun prieten al tău. Să te iubești pentru că ești singuul om care te cunoaște cu adevărat. Pentru că înainte de a fi fiul cuiva, iubitul, prietenul, colegul sau partenerul cuiva, ești al tău.

Întotdeauna ești mai întâi al tău.

Fii educat în spiritul iubirii. Fii prieten cu tine însuți și ai încredere că din aceasta doar lucruri bune vor înflori.

Pentru a putea contura măcar un viitor prosper este nevoie să cunoști valoarea prezentului pozitiv. Îi voi spune părintelui: ai grijă ca în tot ce face, învață, vede, încearcă, cunoaște copilul tău, să existe bucurie. Câtă vreme sunt mici, puterea de decizie a copiilor este limitată. De cele mai multe ori, ei ne arată simplu lucrurile care îi fac fericiți, insă alegerea rămâne totuși principala grijă a părintelui. Amintește-ți că principala ta sarcină este aceea de a aduce bucurie copilului tău, în momentul prezent. Pentru că bucurându-se de ceea ce trăiește, nu de ceea ce va trăi, copilul învață să fie mulțumit.

Copilul sărbătorește viața.

Viitorul pozitiv se poate naște doar în realitatea celui care experimentează prezentul pozitiv.

Dar, dacă va fi mulțumit, veți spune, copilul se va opri din dezvoltare, nu va fi pregătit pentru societatea în care trebuie să te lupți pentru o viață bună. Va deveni, poate, ineficient. Va fi lipsit de apărare în fața obstacolelor vieții.

Cred că acest gând vine din mintea unui om profund nemulțumit de sine însuși, un necunoscător al propriei realități.

Un copil mulțumit, ancorat în prezentul pozitiv este bucurie pură. Dezvoltarea sa este în plină desfășurare deoarece un copil mulțumit rămâne creator. Iar acesta este un mare dar.

Să rămâi creator în viața ta.

La început suntem cu toții creatori, insă această energie se stinge în momentul în care începem să trăim pentru ce va fi. În momentul în care sacrificăm bucuria de acum, pentru o bucurie pe care ne-o imaginăm mai mare și mai frumoasă. Și ea se întâmplă întotdeauna în viitor.

Cred în educația pentru iubire așa cum cred că oamenii mari se vor împrieteni cu ei înșiși. Din toată inima.

Fii educat în spiritul iubirii. Îndrăznește!

Psihologii a facut sute de studii in jurul a ceea ce ei numesc ,,orbire din neatentie’’. Este fenomentul potrivit caruia, de cele mai multe ori, nu reusim sa vedem ce se afla chiar in fata noastra decat daca suntem perfect concentrati asupra acelui lucru.
Cel mai renumit studiu a inclus un scurt material video de pe You Tube, in care vreo sase tineri dadeau pase intre ei cu o minge de basket.
Treaba voastra, a celor ce priviti materialul, este sa numarati de cate ori paseaza ei mingea. Dupa aproximativ 20 de secunde si 15 pase, ecranul devine negru si apare o intrebare: ,,Ati vazut gorila?”
Va ganditi in sinea voastra – ce vrea sa zica? Materialul ruleaza din nou in relanti, si ce sa vezi: pe fundal, un tip intr-un costum de gorila apare dansand, iar voi ati pierdut toata faza. Sunteti complet debusolati.Atunci cand cercetatorii au facut acest test, 46% dintre persoane au ratat gorila.
Pierdeti zilnic enorm de multe posibilitati de a va schimba viata, deoarece nu va axati pe ceea ce va doriti. Sunteti concentrati asupra problemelor voastre si va mentineti iluzia ca sunteti bine.
Pana cand nu va confruntati cu adevarul din viata voastra si nu va concentrati asupra oportunitatilor de a lua masuri, veti continua sa ratati gorila care danseaza pe fundal.