E mai usor sa te minti decat sa te schimbi.

Pentru a preintampina rezistenta, trebuie sa infruntati adevarul. Adevarul este dureros. Viata va da tot felul de lovituri. Asa merg lucrurile. Vor fi momente cand veti fi coplesiti de durere.

Dar, pentru a merge inainte, important este sa nu va adaptati la o situatie neplacuta, ci sa o imbunatatiti. Trebuie sa-I faceti fata.

Unii oameni nu o fac niciodata – rezistenta lor invinge si ei continua, pur si simplu, sa-si ascunda dezamagirea. In taina, suntem cu totii nemultumiti de un anumit domeniu al vietii noastre. In adancul nostru avem senzatia unui vis negat, a unei dorinte suprimate.

Realitatea este ca, atunci cand spuneti adevarul despre viata voastra, aveti posibilitatea sa o schimbati.

Formarea oricarui obicei din viata noastra este atribuita unei mici parti din creier numita ganglion bazal. Aceasta zona mica de marimea unei nuci faciliteaza formarea dependentelor si transformarea comportamentelor in rutina.

Aceasta zona functioneaza astfel: recunoscand un factor din lumea exterioara, pe care il vom numi declansator, ganglionul bazal comanda mintii noastre ce actiune sa intreprinda, astfel incat sa obtina un rezultat pozitiv. In cazul dependentelor, cum ar fi o tigara (o cafea ), simtiti imediat nevoia de a fuma, pentru ca stiti, ca urmare a numeroase actiuni anterioare, ca obiceiul va aduce o noua doza de nicotina ( cafeina ). Creierul vostru a creat deja o legatura sigura intre factorul declansator si rasplata.

Forta viciilor este foarte greu de contracarat. Multi oameni de stiinta ar spune ca dependenta se afla in afara controlului constient. Chiar daca intregul proces se petrece in mintea noastra, nu patrunde niciodata in gandurile constiente.

Reiese ca rutina este un fel de minidependenta de zi cu zi, de care nu va puteti elibera. Creierul vostru continua sa revina la obiceiurile vechi, dupa modelul factorului declansator – rasplata, impulsionat de reluarea acelorasi semnale pe care le primiti in fiecare zi. Creierul se simte obligat sa mentina rutina pe care ati construit-o deja.

Sub multe aspecte, micile noastre tabieturi sunt doar forme mai slabe de dependenta, motiv pentru care ne e greu sa renuntam la ele.

Asadar, putem considera rutina ca o dependenta, ca un viciu, care asemenea tutunului produce doar distrugere.

Renuntati la ,,viciul “ rutinei si incercati sa va traiti intr-un mod constructiv viata.

Caracteristicile comune ale experientei optimale: oamenii au sentimentul ca aptitudinile lor sunt compatibile cu cerintele momentului, intr-un sistem de actiuni orientat spre un scop si delimitat de reguli ce ofera indicii clare spre performanta individului. Concentrarea este atat de intensa, incat persoana nu mai are atentia disponibila pentru a se gandi la lucruri irelevante sau pentru a-si face griji legate de alte probleme. Constiinta de sine dispare si timpul este perceput astfel.

Toate activitatile generatoare de flux optimal, fie ca implica competitie, noroc sau o alta dimensiune a experientei, au in comun faptul ca dau un sentiment al descoperirii, al deplasarii spre o noua realitate. Persoana este stimulata sa atinga niveluri mai inalte de performanta si astfel sa cunoasca stari nebanuite ale constiintei.

Cheia activitatilor generatoare de flux optimal consta in aceasta evolutie a eului, stimuleaza dezvoltarea personala si descoperirea de sine.

Elementul cheie al unei experiente optimale este acela ca ea reprtezinta un scop in sine. Activitatea care ne absoarbe complet devine motivanta intrinsec.

Experienta autotelica se refera la o activitate care nu e realizata pentru obtinerea de beneficii ulterioare, ci pur si simplu pentru ca insasi desfasurarea ei ofera recompense. Acorzi atentie activitatii doar de dragul ei.

In general, viata se scurge sub forma unor secvente de evenimente plictisitoare asupra carora nu ai niciun control. Experienta autotelica sau optimala ridica intreaga viata la un alt nivel. Bucuria inlocuieste plictiseala, neajutotrarea se transforma intr-un sentiment de control. iar energia psihica lucreaza in vederea intaririi imaginii de sine.

Atunci cand experienta ofera o motivatie intrinseca, viata este justificata de prezent si nu mai este ostatica unui viitor ipotetic.

Pentru imbunatatirea vietii exista doua strategii principale.

Prima dintre ele este sa incercam sa adaptam conditiile externe la scopurile noastre.

A doua este sa schimbam modul de receptare a acestor conditii, pentru a se potrivi scopurilor.

Folosita de una singura, nici una dintre aceste strategii nu este eficienta.

Pentru a ne imbunatati viata, trebuie sa ne imbunatatim continutul experientei noastre; in termeni psihologici – calitatea experientei subiective.

Asta nu inseamna ca bogatia, statutul social si puterea, simboluri devenite prea proeminente astazi, sunt irelevante in ceea ce proveste fericirea. Ultimele cercetari arata insa ca exista o corelatie slaba intre bogatie si starea de bine.

Atunci cand meditam asupra experientelor care fac viata mai frumoasa, cei mai multi oameni se gandesc mai intai ca fericirea consta in trairea placerii. Placerea este o componenta importanta a calitatii vietii, dar, in sine, nu aduce fericirea. Ajuta la mentinerea ordinii existente, dar nu poate genera o noua ordine in constiinta.

Din acest motiv, placerea este efemera, iar dezvoltarea eului nu survine ca o consecinta automata a experientelor placute.

Complexitatea necesita investirea energiei psihice in scopuri noi, incitante, de continua inclinatie catre noutate, spre realizare.

Asadar, satisfactia este foarte importanta in viata noastra. Fara multumire, sansele ca viata sa fie placuta sunt destul de mici. De aceea este nevoie totusi sa invatam sa avem satisfactii de pe urma oricarei activitati cotidiene.

Experientele optimale sunt rezultatul unor activitati cu scopuri si reguli precise – activitati ce necesita o investire de energie psihica si care nu ar putea fi desfasurate fara niste aptitudini si abilitati adecvate.

Una dintre modalitatile simple de gasire a preocuparilor stimulative este prin intrarea intr-o situatie competitionala. Cel care se lupta cu noi ne intareste nervii si ne ascute priceperile. Oponentul, de fapt, ne ajuta.

Competitia este stimulativa doar daca poate constitui un mijloc pentru dezvoltarea capacitatilor; ea nu mai este satisfacatoare in cazul in care devine un scop in sine.

Munca productiva si rutina zilnica pot fi de asemeena, satisfacatoare. Deprinderile zilnice pot fi transformate in jocuri ce faciliteaza trecerea prin experiente optimale.

In acest articol plec de la povestea spusa de o invatatoare care a dat un test elevilor despre folosirea corecta a viitorului verbelor.

Astfel, la intrebarea ,,Viitorul la dau este …?, unul dintre elevi a raspuns ,,iau”.

Chiar daca a gresit la gramatica, in mod cert elevul a descoperit instinctiv o regula universala a omenirii: daca vei darui, ti se va intoarce.

Este foarte important sa daruiesti din putinul tau si celuilalt om de langa tine, aflat in nevoi.

Veti simti o mare bucurie atat tu, cel ce daruiesti, cat si celalalt care primeste.

Daca nu poti darui ceva material aproapelui mai putin favorizat de soarta, poti darui macar o imbarbatare, un sfat, o vorba buna si un zambet sincer. Poti darui chiar si prietenie deoarece acest sentiment nu este sub niciun fel conditionat de starea materiala sau spirituala a celui de langa tine.

Esentialul este dat de cata iubirea punem in daruire.

Daruirea si primirea sunt doua fatete ale legii divine.Unii numesc acest proces Legea reciprocitatii, insa in esenta este acelasi lucru.

Daca daruiesti, Universul va avea grija sa-ti reintoarca ceea ce ai dat si de cele mai multe ori intr-o masura mult mai mare. Vei ,, lua” dublu, triplu, inzecit, inmiit, deoarece fluxul universal multiplica continuu actul de daruire.

Trebuie sa avem grija ca daruirea sa fie dezinteresata si cat mai discreta, sa nu facem din acest lucru un act de bravura.

De asemenea, foarte important este lucrul ca ,,a darui” este o virtute data fiecaruia dintre noi: si celui avut cat si celui mai sarac. Cateodata ,, banutul vaduvei” este mult mai valoros decat darul mult al celui bogat.

Ce am vrut sa scot in evidenta prin aceste randuri? – simetria – cu cat dai mai mult, cu aceeasi masura sau chiar si mai mult vei primi, ,,vei lua”.

In concluzie, elevul din istorioara de la inceput nu s-a inselat deloc: viitorul lui ,, a da” = ,,iau”.

S-au facut diverse teste in care subiectii erau pusi sa priveasca un desen – un cub Necker sau o ilustratie de tip Escher (care intr-un moment pare a iesii din planul paginii, catre privitor, pentru ca in imediat urmatorul, sa dea senzatia ca s-ar retrage in spatele planului) – si apoi sa o inverseze ,,perceptual”, adica sa-si inchipuie ca figura iesita din planul paginii este, de fapt retrasa in spatele lui si invers.

S-a constatat ca subiectii a caror motivatie intrinseca este mai slaba in viata de zi ci zi au avut nevoie sa-si fixeze privirea in mai multe puncte pentru a putea face inversarea perceptuala, pe cand subiectii care isi considerau viata implinita si motivata intrinsec s-au folosit de mai putine puncte, in unele cazuri chiar de unul singur, pentru a inversa aceasta figura.

Aceste rezultate sugereaza ca oamenii pot diferi in ceea ce priveste numarul de puncte de sprijin exterioare ce le sunt necesare pentru a realiza aceeasi sarcina mentala.

Persoanele care au nevoie de mai multe informatii din exterior pentru a-si reprezenta realitatea in constiinta devin dependente de mediul extern ca sa-si puna in functiune mintea. Ele au mai putin control asupra gandurilor lor si, deci, le este mai greu sa fie multumite in viata.

In schimb, ceilalti oameni, care au nevoie de mai putine indicii externe pentru a-si reprezenta evenimentele in constiinta, sunt mai independenti fata de mediul inconjurator. Ei au o atentie mai flexibila, isi pot structura cunostintele acumulate cu mai multa usurinta si, prin urmare, sunt mai apti pentru a trai experiente optimale.

Aceste lucruri conduc la ideea ca persoanele din prima categorie sunt foarte vulnerabile la depresie atunci cand mediul exterior le este potrivnic.

Daca investigam toate modalitatile in care o persoana isi poate orienta viata, ajungem la urmatoarea concluzie: in final, individul isi directioneaza viata spre a avea , fie spre a fi.

Ce inseamna ca cineva isi orienteaza in esenta viata spre a avea?

Oricine isi calauzeste viata in functie de a avea se determina pe sine,isi stabileste existenta , sensul vietii si modul de a trai in conformitate cu ce are, cu ce ar putea avea si cu ceea ce ar putea avea mai mult.

Aproape ca nu exista vreun lucru care sa nu poata deveni un obiect al posesiei sau al dorintei de a avea: bunuri materiale de toate felurile – case, bani, actiuni, lucrari de arta, carti, monede si alte obiecte care pot fi stranse cu ,,pasiunea unui colectionar.”

Si oamenii pot deveni obiectul posesiei sau al dorintei de a avea. Fireste nu spun ca cineva devine posesorul altcuiva, pe care il considera proprietatea sa. Suntem mai ,,politicosi”in aceasta privinta si preferam sa spunem ca unui individ ii pasa de altii si ca isi asuma responsabilitatea pentru acestia. Dar este bine cunoscut faptul ca cine poarta responsabilitatea altora are si dreptul de a dispune de ei. Astfel, copii, persoanele invalide, varstnicii, bolnavii si cei care au nevoie de ingrijiri sunt luati in posesie si considerati o parte a sinelui unui individ – si vai de cel bolnav, daca se insanatoseste, sau de copil, daca vrea sa ia singur hotarari! Devine atunci evident faptul ca individul este determinat de modul de a avea.

Ca si cand oamenii pot fi ,,detinuti in proprietate”, in plus, ne hotaram cursul vietii si prin asumarea sau dobandirea de virtuti si onoruri. Tot ce conteaza pentru noi este sa avem stima, o anumita imagine, sanatate, frumusete si tinerete, iar cand acest lucru nu mai este posibil, atunci vrem cel putin sa posedam ,,experienta” sau ,,amintiri”.

Unele convingeri de natura politica, ideologica si religioasa pot fi si ele achizitionate ca posesiuni si aparate cu credinta. Totul ajunge sa depinda de faptul ca un individ este in posesia adevarului sau ca este indreptatit.

Practic, orice poate fi o posesiune daca iti orientezi viata spre a avea.

In acest caz individul este el insusi in masura in care are ceva. Este un subiect in masura in care detine un obiect. Este posedat de catre obiecte si de catre obiectivul de a avea.

Orientarea bazata pe a fi inseamna ca scopul cuiva in viata este orientat catre propriile forte psihice.

Iubirea, ratiunea si activitatea productiva sunt forte psihice care iau nastere si se dezvolta doar in masura in care sunt utilizate; ele nu pot fi consumate, cumparate sau detinute ca obiecte ale posesiei, ci pot fi doar practicate, exersate, riscate, duse la indeplinire. Spre deosebire de obiectele posesiei – care se epuizeaza pe masura ce sunt folosite – iubirea, ratiunea si activitatea productiva sporesc atunci cand sunt impartasite cu ceilalti si utilizate.

Invatand aceste lucruri,individul creaza o relatie mai buna si mai extinsa cu sine si cu mediul sau.

Oamenii sunt atat de implicati in ceea ce fac, incat actiunile lor devin spontane, aproape automate; dispare constiinta de sine daca nu are legatura cu activitatea in desfasurare. Mintea nu pleaca in alta parte,nu te gandesti la nimic altceva; esti total absorbit de ceea ce faci. Energia iti strabate corpul intr-un ritm foarte lin. Te simti relaxat ,multumit si insufletit.

Acesta este motivul pentru care experienta optimala a fost denumita si flux. Descrie bine impresia de miscare facuta aparent fara efort.

Atat timp cat dureaza , persoana poate sa uite toate aspectele neplacute ale vietii. Activitatile generatoare de satisfactie cer o concentrare totala a atentiei asupra sarcinii in curs de realizare – si astfel este eliminata din minte orice informatie nerelevanta.

Cerintele clar structurate ale activitatii aduc ordine in constiinta si exclud interferentele generatoare de dezordine.

Concentrarea (absenta distragerii) impreuna cu scopurile clare si cu feedback imediat, creaza ordine in constiinta, conditie indinspensabila a incantatoarei stari de negentropie psihica. In acest caz subiectii resimt un sentiment pregnant de control al constiintei. O emotie pozitiva rezulta din convingerea justificata ca putem controla forte potential periculoase.

In starea de flux sau experienta optimala, timpul nu trece ca de obicei , timpul perceput nu mai are legatura cu cel indicat de ceasuri.

Functia constiintei este de a prelua informatii despre ceea ce se intampla in exteriorul si in interiorul organismului si de a le reprezenta intr-o astfel de maniera, incat ele sa poata fi evaluate si corpul sa poata reactiona.

Omul poate alege sa fie fericit sau nefericit,indiferent de ceea ce se petrece ,, in afara”,doar prin schimbarea continutului constiintei. Aceasta capacitate de a persevera in ciuda obstacolelor si dificultatilor este calitatea umana cea mai demna de admirat, s-ar putea sa fie trasatura cea mai importanta nu numai pentru a avea succes in viata, ci si pentru a te bucura de ea.

Constiinta este o oglinda care reflecta ce ne spun simturile despre ceea ce se intampla atat in exteriorul organismului, cat si in interiorul sistemului nervos.

Una din principalele forte care afecteaza in mod negativ constiinta este dezordinea psihica – si anume cea creata de informatii ce intra in conflict cu intentiile existente sau ne distrag atentia de la realizarea lor.

Ori de cate ori informatiile ne perturba constiinta amenintandu-i telurile, intram intr-o stare de dezordine interioara, sau de entropie psihica, de dezorganizare a eului, care ii afecteaza eficienta.

Fiecare fragment de informatie pe care il procesam este evaluat in functie de efectele asupra eului. Eul proceseaza informatia bruta in contextul intereselor sale, apoi hotaraste daca este daunatoare sau nu.

Starea opusa entropiei psihice este experienta optimala. Atunci cand informatia ce apare in constiinta este congruenta cu scopurile noastre, energia psihica curge fara efort.T abloul este incurajator, mesajul este pozitiv. Feedbackul pozitiv intareste eul.

Un eu complex are doua caracteristici:

diferentierea – presupune o orientare spre unicitate

integrarea – uniunea cu alte persoane,idei si entitati din afara eului.

Un eu care este doar diferentiat – nu si integrat – poate avea realizari individuale deosebite, dar risca sa se inpotmoleasca in egoism. In mod similar, o persoana a carui eu se bazeaza in mod exclusiv pe integrare se va afla conectata cu semenii, se va simti aparata, dar ii va lipsi autonomia.